Asa stau lucrurile si in ARTA FOTOGRAFICA. Daca structural vom continua sa pendulam intre Impresionism si Expresionism / neo - post - ultra + alte posibile prefixe/, la capitolul maniera apar notele personale, stilul propriu, asa-numita "punere - a sa - in pagina".

Artistul vrea sa se perceapa clar ideea ca lucrarea ii poarta pe merit semnatura. Gasirea sau recompunerea cadrului vizualizat se intampla transant, posesiv, as zice. Desi tineri, toti afiseaza o personalitate puternica, vrand sa demonstreze ca vor merge pe propriul drum, demarcandu-se astfel strict unul fata de celalalt, dar si fata de devansieri. Nu sunt ingerinte si nici tentative de plagiat. Fenomenul mimetic care mai functioneaza inca, in special in lumea muzicii si a poeziei, aici nu-si gaseste locul.

MIHAI FILIPOAIA nu este fotograf profesionist. E avocat. Un tanar pasionat de tainele camerei de luat vederi de foarte mult timp. Iata cateva din opiniile sale despre acest inepuizabil domeniu al artei fotografice: "Iubesc fotografia ca modalitate de exprimare si imi dedic orice clipa libera acestei pasiuni(...) Pentru mine fotografia artistica este aceea ce are cu adevarat ceva de spus, adica ideea care va transparea dupa o ″citire″ mai profunda a pozei. In orice caz nu din primele 5 secunde - se spune ca atat este necesar pentru o persoana pentru a cataloga o fotografie: buna sau rea. Daca cineva priveste mai mult de 5 secunde o imagine, inseamna ca a gasit ceva ce poate fi interesant, atractiv, frumos, semnificativ, socant, etc . Noi lucram cu ″realitatea″, de aceea se mai spune printre fotografi ca ″nu e suficient sa privesti ci trebuie sa vezi″ . Numai daca vezi intr-adevar ceva interesant, acolo unde altii doar au privit, poti spera ca vei reda in fotografie o idee sau o poveste".

Face fotografie artistica "pentru ca asa a invatat sa povesteasca ceea ce vede ; numai asa poate sa redea ceea ce are de spus(...) pentru ca vrea sa expuna in felul sau, ideile despre realitatea care ne inconjoara - vrea sa arate si altora ceea ce lui i s-a revelat intr-un anume fel".

Este din 2008 membru fondator al Fotoclub AXXA Bistrita, iar din 2009 membru al AAFR/ Asociatia Artistilor Fotografi din Romania/. A participat intre 2009-2011 la 14 masnifestari de profil in tara si strainatate, lucrarea sa, "Truda" fiind premiata cu medalia de argint AAFR la Editia a IV-a a Salonului Artistilor Fotografi Romani. "Aproape liniste " este prima expozitie personala deschisa in urma cu doua saptamani la ART Galeria din capatul pietonalului bistritean. Am sa spun exact ca autorul: "interesant, atractiv, frumos, semnificativ, socant, etc".

Fiindca asta ne propune MIHAI FILIPOAIA prin cele 36 de ″rezultate″ ale camerei sale de luat vederi. Panotare izbutita, in frac de pictura/ paspartú corect pozitionat, rama - castana tarzie, dimeniuni optime pentru crearea unei anume intimitati in momentul privirii - 40,50 x 60,80 cm - vizibila tendinta inspre arta plastica.

In viziunea artistului, expozitia se vrea o oaza de liniste, un prilej de reculegere, de evadare din stresul cotidian. Nu se poate vorbi insa de o tematica unitara, de cicluri de creatie sau de serii. Elementul de noutate consta insa in cu totul altceva: redescoperirea si reactualizarea Alb-negrului primar.

Fotografiile bunicilor, strabunicilor nostri, facute la inceput de veac XX au un farmec aparte. Cromatica simpla, redusa la cele doua tonuri de baza, cu variatiile obisnuite de gri-uri, iti dau senzatia de diafan, de vaporos, de atemporal. Aduceti-va aminte, din portretul de altadata, de palariile de epoca ale bunicii, fie cu structura baroc-florala, fie cu penaj exotic, cu nelipsita voaleta de matase - totul in alb-negru, de la strident la mat si mai apoi sters, diluat. Cat de fascinanta parea fotografia ! De neuitat.

MIHAI FILIPOAIA reia cu curaj aceasta tehnica, o actualizeaza si o pune in valoare, in maniera personala, cu mijloacele moderne ale vizualului de azi. Este, cum spuneam, infinit mai interesant si mai atractiv sa admiri o lucrare in alb-negru, sau aproape in totalitate asa, decat o imagine policroma, matematic compusa din mii de pixelli pe care ti-i indica stiintific programul calculatorului. Vorbim de creatie, de arta. Cred ca aceasta se regaseste la MIHAI FILIPOAIA in repunerea in valoare a Clarobscurului. Tot ce este lucrat in alb-negru devine artistic prin completare, accentuare, insinuare in Clarobscur. Nu se sfieste, ci devoaleaza, cu bucurie as zice, cele mai subtile note de clarobscur chiar si in imaginile colorate.

De notat tonurile pale, cu predilectie stinse. Spre demonstratie, am extras din lucrarile "Ruga" si "Mister", doua detalii : mainile impreunate ale batranei si frunzisul in umbra, penumbra al copacului avand ca fundal cerul la asfintit. Veti observa cat de mult poate exprima in aceasta maniera imaginea in ansamblu. Este clar o fotografie artistica de exceptie. Place si va va placea. De ce ? Pentru deplina consonanta a armoniei interioare a lucrarii cu titlul dat de artist.

Toate cele 36 de fotografii poarta un nume, de la comic, ironic, la grav sau tragic. Fiecare poza respecta si chiar explica, justifica denumirea prin continutul artistic, nu o data surprinzator. Inchei cu ideea ca MIHAI FILIPOAIA ne-a facut o placuta surpriza cu aceasta prima expozitie personala. Sper ca viitoarele sale lucrari sa ne ofere confirmarea ca acest prim contact a fost unul de bun augur.

In ceea ce priveste "intamplarea", o marchez la capitolul "arta fotografica" ca pe un eveniment pozitiv, bine receptat, din cate am putut constata, de publicul avizat. E al treilea al acestei fecunde toamne culturale bistritene.

P.S. : Mai multe fotografii si mai multe detalii puteti gasi si pe paginile – www.photobiz.ro sau pe blogul personal al artistului www.photobiz.ro/blo .