Remarc cu bucurie ca aceasta toamna, cel putin in plan cultural, isi rade de criza. Este mai prolifica si mai surprinzatoare ca niciodata. Trebuie sa adaug la "hronic" o inedita intalnire cu poezia si muzica si doua manifestari de anvergura din lumea spectacolului.
Prima « Intamplare »
Festivalul cultural pentru elevi si studenti “Nosa - 2011”, organizat de catre Primaria municipiului si Societatea de Concerte, intre 15 si 19 noiembrie. Complex, dens, extrem de variat. De foarte buna conditie si educativa si artistica. Valoarea de exceptie a manifestarii a fost data, in primul rand, de evolutia de zile mari a invitatilor : Ion Caramitru si a clarinetistului Aurelian Octav Popa; Ada Milea si Bobo Burlacianu; trupa de teatru „Flower Power” din Bucuresti; poetul si prozatorul Marin Malaicu Hondrari; workshop-ul de actorie coordonat de Eusebiu Stefanescu si Rodica Mandache. La fel de importante au fost si vernisajul expozitiei de desen si fotografie „De ce iubim Bistrita” cu realizari ale elevilor bistriteni - neasteptat prilej de introspectie citadina – pe urma, la Liceul de Muzica „Tudor Jarda”, dezvelirea bustului compozitorului Nicolae Bretan / 1885-1968/, bariton, regizor, compozitor nasaudean, director al Operei din Cluj, bust realizat de artista Ana Rus; sensibilul recital al profesorilor din catedra de canto : Roxana Costeanu, Ioan Marin Tiganila si Cristina Balan Pahone, melodii compuse de Nicolae Bretan pe versuri eminesciene, concertul extraordinar sustinut de elevii liceului bistritean de profil si proiectiile de filme : « Padurea Spanzuratilor » - omagiu adus regretatului regizor Liviu Ciulei, „Filantropica” si „Amintiri din epoca de aur” - pentru un remember util si necesar celor nascuti mai de curand, precum si celor predispusi prea usor sa uite sau sa minimalizeze un anume trecut. Pana si cei mai sceptici trebuie sa recunoasca faptul ca SINAGOGA de azi isi merite numele de Centru multicultural al Bistritei.
Imperfectiuni:
Le numesc astfel si le mentionez nu din dorinta de a gasi nod in papura. Ar fi bine ca ele sa nu se mai repete. Sinagoga nu mai este lacas de cult. De aceea nu vad rostul bancilor ramase in sala. Se reduce mult numarul spectatorilor si este foarte incomod sa stai acolo, nemiscat, pe durata unei intregi reprezentatii. Ar trebui inlocuite cu fotolii adecvate. Prea multi doritori pentru un spatiu atat de mic. Cand sunt spectacole cu Ion Caramitru, Ada Milea, fie se prevad doua reprezentatii, fie se cauta o sala mai mare. Multi prieteni s-au plans ca au ramas pe dinafara. Deranjante raman si telefoanele celulare, mai ales cand se intampla un recital extraordinar de muzica si poezie ! Accesul in sala trebuie sa se faca la inceput. Miscarea si foiala de pe parcurs sunt un calvar pentru toti cei prezenti, cu adevarat interesati si pasionati de unicitatea actului artistic. Mereu se raspunde ca e lipsa de educatie. De acord. Trebuie totusi sa luam atitudine fata de nechematii sau repetentii la « cei 7 ani de acasa ». Aici, fara suparare, principala sarcina revine organizatorilor, plecand de la atentionare si mergand pana la excluderea celor necivilizati.
In rest, ironizand agentiile de rating, un AAA+ pentru intregul festival.
A II-a « Intamplare »
Revederea cu... François Villon al zilelor noastre - Seniorul baladei de la Cluj, Poetul HORIA BADESCU - joi, 18 noiembrie, la orele 19.00, la Galeria “Arcade 24” a UAP, din inima centrului istoric al burgului nostru. O seara « nebun de frumoasa » si la Bistrita, ca si la Cluj. Au vorbit : pictorul Marcel Lupse, criticul literar Petru Poanta, umanistul Mircea Oliv, cantautorul Florin Sasarman si poetul si editorul Vasile G.Dancu. Au cantat pe versurile poetului : Vali Serban si Adrian Ivanitchi. A multumit si ne-a recitat Horia Badescu, pe final si in tandem cu Puiu Ivanitchi. A fost o betie « cu vin vechi si bun » a spiritului si a sufletului. Toata prospetimea si farmecul anilor studentiei noastre, de altadata, s-a revarsat in galeria devenita brusc neincapatoare. Muzica celor doi mari cantareti folk si vocea grava, tremurata a poetului ne vor ramane pentru totdeauna intiparite in memorie. Dar, despre Horia Badescu si minunatul sau volum de poezie inchinat Clujului iubit - E toamna nebun de frumoasa la Cluj, scos in deosebite conditii grafice de Editura Eikon, prin grija poetului Vasile G.Dancu si lansat si la Bistrita, cu acest prilej, voi vorbi intr-un text aparte, la « Addenda Lecturii ».
Imperfectiuni:
Nu ca si continut.Nu, a fost o Sarbatoare pentru toti cei prezenti. Prea putini, din pacate ! De ce ? Multe cunostinte, iubitori ai cartii, fosti studenti ai Heidelbergului nostru de pe Somes NU AU STIUT de aceasta manifestare. Cred ca nu e suficient sa se puna numai afise/ si acestea putine la numar/ ci s-ar putea face popularizare si prin radio si posturile Tv locale - fara taxa, pentru ca este un act de cultura nu o reclama comerciala. As sugera, pentru doamnele prezente la viitoarele manifestari, sa fie in sala si cateva scaune.
In rest, un AAA+ pentru « cadoul » facut de organizatori/ vezi fotografiile facute de Camil Hosu/.
A III-a « Intamplare »
Un regal al folkului romanesc - vineri, 18 noiembrie - un maraton muzical de peste 6 ore, la Sala polivalenta din Bistrita. Spectacol aniversar - a 10-a editie a muzicii folk la Bistrita, sub egida Centrului cultural municipal “George Cosbuc” si ASCRIM in colaborare cu Centrul judetean pentru cultura Bistrita-Nasaud si cu aportul Primariei municipiului Bistrita, a Consiliului local si a numerosi sponsori, fani declarati ai culturii autentice. Protagonistii ? «Crème de la crème », aproape « toata floarea cea vestita » a folkului romanesc, sau mai simplu : cei mai buni dintre cei mai buni, disponibili, aflati in tara, pentru a participa la sarbatoarea muzicii de gen de la Bistrita. Enumar, in afara de reprezentantii locali, sau din zona, pe: Vali Serban, Adrian Ivanitchi, Nica Zaharia, Maria Gheorghiu, Ioan Gyuri Pascu, Ducu Bertzi & Mihai Nenita si mult indragita formatie « Pasarea Colibri ». Despre eveniment s-a scris. Nu voi mai relua deci detaliile. Retin doar extraordinara reactie a publicului. De la aplauze de recunoastere si incurajare pentru tinerii aflati la inceput de drum, la cele frenetice, in picioare (indiferent de varsta !)+ reluarea in cor, la unison/ imaginati-va cum pot rasuna peste o mie de voci la acea ora tarzie din noapte, cand sentimentele contopite in glas de iubire capata aroma rubiniului din cana cu vin ! /, a celor mai importante parti din slagarele re, re, re-interpretate magistral pe scena de : Nica Zaharia, Magda Puskas si Ducu Bertzi, Mircea Baniciu si Mircea Vintila./De notat proba de virtuozitate a lui Mihai Nenita la vioara. Cred ca este la fel de bun ca si David Garrett, Charlie Siem sau Andre Rieu etc./ Un eveniment remarcabil, de neuitat.
Imperfectiuni:
Aceeasi problema ca si la Sinagoga : multi spectatori galagiosi, du-te vino, vorbit la telefoane, fosnet de pungi cu chipsuri etc., rumoare, zumzet, totul in timp ce pe scena SE CANTA ! Apoi, durata spectacolului - exagerat de mare. Rezonabil ramane un show de 2 maxim 3 ore, cu un antract de 15-20 min. Cum nu a fost vorba de cantautori de acelasi calibru, cred ca ar fi fost posibil sa se faca doua reprezentatii, in doua zile. 6 ore e mult prea mult. Nici sonorizarea nu s-a ridicat la inaltimea interpretilor. Stiu ca in Sala polivalenta - anti-acustica - e foarte dificil de scos un sunet de calitate. Se putea insa face ceva, mai ales cu cele trei microfoane de fata si cu reducerea brumului din bass. Folk inseamna muzica si poezie. Daca nu se aud clar si egal se pierde aproape tot farmecul piesei.
Pe ansamblu, « intamplarea » exceptionala ca valoare si semnficatie, impresionanta prin prezenta atator reprezentanti de marca ai genului, aflati in ziua lor de gratie, totul merita cu prisosinta calificativul maxim AAA++.
In loc de concluzii am sa scriu patru nume: GAVRIL TARMURE, MARCEL LUPSE, MIRCEA OLIV si FLORIN SASARMAN. Ma bucur ca sunt concitadinii nostri. Le multumesc si-i felicit pentru tot ceea ce fac. Profesionalism si daruire, dublate, cu modestie, de un patriotism local continuu efervescent. Ii intreb asadar simplu: Pe cand urmatoarea « intamplare » culturala ?
