Toti trei traiesc din pensia de boala a femeii, de 510 lei pe luna. Cu acesti bani, Ioana Olteanu trebuie sa plateasca 250 de lei la chirie, apa si factura la curent.

Femeia nu are o casa a ei in care sa isi creasca nepotii, inainte de a se muta in chirie a locuit intr-un camin de nefamilisti, iar cand garsonierele respective s-au vandut, ea nu si-a permis sa isi cumpere una asa ca a fost nevoita sa plece. Nici parintii micutilor nu au avut o casa a lor inainte sa plece in strainatate, toti au locuit in chirie.

Chiar daca parintii micutilor sunt plecati de multa vreme in strainatate, bunica nu primeste bani de la acestia. Cei doi sunt plecati in Italia, dar fiecare in alta parte, doarece nu s-au mai inteles. Copiii asteapta zi de zi sa primeasca bani cu care sa isi cumpere ce au nevoie, mai ales ca Alex este scolar si rechizitele sunt scumpe, dar si hainutele cu care sa mearga la scoala... Vestile bune din Italia nu vin insa, parintii neavand prea mult de lucru.

“Mi-a trimis o data 20 de euro, dar ce poti face cu acesti bani dupa ce ii schimbi?! Acum imi mai trebuie un million ca sa pot plati chiria, luna asta, bani pe care nu ii am”, ne povesteste suparata femeia.

Disperata ca nu are cu ce sa isi hraneasca nepotii, femeia a cerut ajutorul statului... Ei vor beneficia incepand cu luna aceasta de un ajutor de urgenta in valoare de 200 de lei lunar. Acesti bani trebuie sa-i ajunga bunicii o luna sa cumpere manacare pentru trei persoane, dar si scutece pentru micuta.

“Zilele trecute i-am luat bocanci lui Alex, pe datorie de la un magazin, ca ii inghetau picioarele de frig la scoala. I s-a stricat si stiloul si a trebuit sa ii iau altul, chiar daca nu am avut bani”, povesteste trista bunica.

Fiind pensionata de boala, femeia are nevoie si de medicamente pe care ar trebui sa le ia permanent, insa nu poate urma tratamentul deoarece banii abia ii ajung sa plateasca mancarea, cheluielile si chiria pentru camaruta in care stau.

“Am sase feluri de medicamente si trebuie sa le iau tot timpul. O parte din ele sunt compensate, o parte nu”, ne povesteste Ioana Olteanu.

Incaperea in care locuiesc este incalzita de la o soba cu lemne: “lemne imi mai aduce un vecin din padure. Anul trecut ne-am descurcat mai bine ca am avut eu o rezerva, dar anul acesta nu am avut bani sa cumparam lemne. Imi mai aduce un vecin lemne verzi din padure”, declara bunica.

Cu toate ca situatia in care se afla este una foarte grea, femeia nu se lamenteaza desi lipsurile afecteaza toata familia si sufera foarte mult ca nu le poate oferi copiilor ce au nevoie. Bunica este constienta ca nu are cine sa aiba grija de micuti in afara de ea.

Alex si Adriana sunt doi copii cuminti. Baiatul isi tine mai tot timpul surioara in brate, pentru ca micuta sa nu simta ca parintii nu sunt alaturi de ei, iar fetita este foarte atasata de fratele ei.

Chiar daca au multe lipsuri si traiesc de pe o zi pe alta, copiii nu au pretentii exagerate de la mos. Deoarece copiii nu prea au jucarii, Alex isi doreste o masinuta cu telecomanda si cipsuri, iar fetita vrea ca mosul sa ii aduca bomboane moi.

Mos Nicolae nu a trecut pe la ei, dar cu toate acestea Alex nu este suparat, chiar daca in sufletul lui de copil a tanjit dupa o jucarie si ceva dulce in papuci atunci cand isi auzea colegii de clasa povestind ce le-a adus mosul. Lipsurile l-au facut sa gandeasca la fel ca un om mare si sa inteleaga ca mosul este prea sarac pentru a ajunge si la ei.