Aurelia B. a nascut acum 11 ani un baietel. Pentru ca nu a avut bani pentru cezariana, in urma nasterii, vederea a lasat-o incet, incet. Acum nu mai vede cu ochiul drept, iat cu ochiul stang vede doar in ceata.

Fiind o femeie foarte harnica si responsabila, munceste toata ziua in ingrijirea batranilor, pentru un salariu de 400 lei pe luna. Din acesti bani isi plateste o rata de 230 lei, iar  banii care-i raman ii imparte cum poate pentru a-i ajunge de la o luna la alta. Deoarece nu vede bine, Aurelia lucreaza cu “memoria si simtul tactil”. Pipaie toate lucrurile, le memoreaza si astfel reuseste sa faca fata fiecarei zile. Chiar si drumul de acasa pana la locuintele batranilor le stie din memorie.

“ Inclusiv alimentele pe rafturile magazinelor le-am memorat. Daca le schimba cumva, s-ar putea sa cumpar altceva in loc de ce am vrut. Iar daca Doamne feri ma lasa si memoria, nu mai am ce face”, spune Aurelia.

Desi locuieste in casa cu baietelul si parintii ei, Aurelia nu primeste de la parinti nici un fel de sprijin , nici macar moral. Din momentele grele de depresie a iesit tot singura, gasindu-si alinarea in discutiile cu fiul si lucrul cu batranii, asa cum marturisea ea.

“Mi s-a spus de la doctor ca sunt pe ultima suta de metri. Cu ochiul drept nu mai vad. Macar stangul as vrea sa mi-l salvez. Dar nu am bani. Mai am putin si raman oarba de tot. Si apoi cine mai are grija de copil?! Si nu as suporta gandul sa stau in casa si sa nu fac nimic pentru ca eu vreau sa muncesc. Asta e toata satisfactia mea. Sa simt ca sunt utila si fac ceva. Vreau macar un ochi sa mi-l salvez ca sa pot munci si sa nu trebuiasca sa ma duca copilul meu de mana dintr-un loc in altul”, ne-a povestit cu ochii in lacrimi Aurelia.

Desi alearga de dimineata pana seara, Aurelia isi face timp si pentru copilul ei pe care-l ajuta asa cum poate. Mai mult, deoarece nu mai poate avea inca un copil, ar dori sa adopte inca o fetita, dar autoritatile i-au spus ca nu poate adopta din cauza ca nu are spatiu suficient.

De sarbatorile acestea, Aurelia doreste sanatate tuturor, liniste si pace. Ar dori sa-i cumpere baietelului ei ghetute de iarna pentru ca nu are, dar nu-si permite. Dar mai mult decat orice, ar dori sa vina “ziua cu soare” in care sa aiba bani sa se opereze.

Operatia la ochi o costa 3000 euro. Daca resuseste sa obtina fonduri de la C.A.S, s-ar reduce din valoare, insa oricat de mica ar fi suma, Aurelia nu-si permite operatia. Durerea e ca daca mai sta mult fara operatie, isi va pierde vederea pentru totdeauna, se vor pierde si cei 400 lei si poate ca familia va ajunge intr-un centru de plasament, iar viata lor va fi ruinata.

De Craciun, bistritenii care vor sa ajute o pot face daruind hainute si ghetute pentru copil si alimente.

Sunt sigura ca printre bistriteni sunt unii care au suflet mare si ar putea pune bani deoparte pentru operatia Aureliei. Pic cu pic se face balta, iar daca s-ar mobiliza, bistritenii ar putea reda speranta, vederea si speranta la o viata cat de cat normala unei familii.