Noroc ca Nadia, Ilie Nastase sau Hagi au facut minuni in alte vremuri, pe cand eram cu totii mai zdraveni la cap. Altfel, am fi spus ca barna de la Montreal era mai lata ca de obicei si ca prima nota de 10 din istoria gimnasticii a fost cam umflata.
Ori ca primul loc in lume la tenis era o frectie in anii 70 si ca Nasty juca intr-o versiune mai slaba a sportului alb. Sau ca portarul Cordoba era cam obosit la golul lui Hagi din 94, si ca ar merita Oscarul dupa cum a sarit la acea minge.
Suntem dereglati si nu mai putem judeca simplu, limpede si corect performanta lui Bute. N-ar trebui sa vedem altceva decat un sportiv complet, perfect pregatit pentru cel mai inalt nivel posibil, care s-a comportat impecabil in conditiile unei presiuni infernale. Sa ne bucuram dupa un meci in care romanul a invins clar, cu un K.O. fara dubii. Insa nu suntem in stare de asa ceva, fiindca suntem o natie bolnava.
Ne fuge mintea la "rautacismele" lui Doroftei sau la huiduielile de care a avut parte Elena Udrea. Il suspectam de blat pe Mendy, desi a cazut ca trasnit, dupa o lovitura ce doar cu tarnacopul ar fi avut acelasi efect. Auzim de bani deturnati si ne intrebam revoltati de ce s-au folosit fonduri publice, chiar daca acum cateva luni latram ca la luna spre guvern de ce nu s-a implicat in transmiterea meciului precedent.
E ceata mare in mintea noastra, daca si acest eveniment l-am vazut dublu. Suntem dusi cu pluta si atata vreme cat nu recunoastem asta nici nu ne putem trata.
