Mai intai, m-as adresa iubitorilor de animale foarte patimasi in problema cainilor vagabonzi, care stiu sa faca doar reclamatii si scrisori, si mai putin actiuni adevarate in sprijinul lor.

In primul rand, as dori sa stiu cati caini au adoptat din adaposturi acesti iubitori de animale?! Daca va numiti iubitori de animale ca si mine, cu caini si pisici de rasa acasa (am si o maidaneza), si cu suflet mare si milos in ceea ce-i priveste pe cainii vagabonzi, sunteti doar niste ipocriti.

Asadar, cati caini ati luat acasa din adapostul primariei si-i ingrijiti?! Cate actiuni de strangere de fonduri pentru hrana cainilor sau amenajarea unor adaposturi moderne ati facut?

La ce probleme avem astazi cu cainii vagabonzi, adapostul primariei este vesnic plin si strazile orasului la fel. Ce ati facut sa ajutati orasul si sa protejati acesti caini pe care, declarativ, ii iubiti mult?!

Va promit ca daca faceti o campanie prin care sa contribuiti la sterilizarea, hrana si cheltuielile cu adapostul de caini al primariei nu numai ca ajut cu mediatizarea, ajut si cu fonduri.

E usor insa sa stam in fata unui calculator si sa latram ca nu sunt bine ingrijiti cainii din adapostul primariei, fiind de acord in tot acest timp ca un copil de 9 ani sa fie muscat de fata de un caine vagabond, ca alti copii sa fie fugariti zilnic de acesti caini si ca tot orasul sa fie supus riscului unor imbolnaviri.

De leptospiroza, bruceloza sau toxoplasmoza ati auzit? Sunt niste boli grave care se pot transmite la om din cauza unor animale bolnave care haladuie prin locurile publice. Cainii care ajung in adapostul primariei sunt vaccinati doar antirabic, iar preventia si imunizarea impotriva acestor boli grave nu se face, ca e prea scumpa. Cine va plati daca ne imbolnavim de la aceste animale?

Si, iubitorilor de animale, mai raspundeti-mi la o intrebare: Ce iubire e aceea in care sunteti de acord ca acesti caini pe care-i iubiti atat de mult sa stea toata viata in niste custi, iar daca sunt lasati afara sa stea flamanzi zile in sir, sa fie chinuiti de boli pentru care nimeni nu le va da niciun tratament, sa fie batuti, loviti de masini, etc.? Ce iubire e asta, ca eu chiar nu inteleg...

Personal, sunt de acord cu eutanasierea cainilor, chiar din dragoste pentru animale...In urma cu cativa ani am avut un caine sfartecat de cainii de lupta si am ales eutanasierea pentru a nu-l mai chinui cateva zile in plus, finalul fiind acelasi.

Inteleg sa-mi arat iubirea fata de un animal oferindu-i hrana zilnic, dragoste, atentie, ingrijiri medicale cand are nevoie, un spatiu curat si multa grija.

Iubesc cainii, animalele – in general, si toata viata, de copil, am crescut caini si pisici.

Imi iubesc mai mult insa copiii, sanatatea lor, a mea si a parintilor mei. Din acest motiv nu vreau ca doar declarandu-ma iubitor de animale cu animale de rasa acasa si fara niciun caine luat de la adapost, sa lupt fatarnic in problema cainilor vagabonzi.

Si primaria o vad atacata aiurea, prinsa in corzi, intre asa-zisii iubitori de animale si bistritenii disperati de hoardele de caini de pe strada. Si unii si altii injura primaria si primarul.

Ce nu stiu bistritenii disperati de haitele de caini din oras este ca cei de la fundatiile de protectia animalelor din oras au cerut primariei sa lase cainii pe strazi ca ar duce-o mai bine decat in adapost. Primaria i-a lasat, pe de-o parte obligata de lege, pe de alta parte de numarul mare de caini din adapost. Aici se pot caza 120 de caini, dar pe strazi, dupa unele estimari, ar fi peste 500 de caini, si de sterilizat si crotaliat mai sunt multi. Deci, oricum s-ar face, va fi plin de caini si pe strazi si in adapost.

Bistritenii ar mai trebui sa stie ca primaria cheltuie lunar peste 500 de lei cu un caine cazat in adapost, iar cu un batran cazat in caminul de batrani, in jur de 330 lei. Ori eu asa ceva nu pot sa accept, oricat de mult as iubi animalele. Deocamdata nu produc ele bani la bugetul primariei ca sa merite mai multe fonduri decat un batranel care-a contribuit o viata la stat.

Fara masuri radicale, orasul asta nu va fi curatat de cainii vagabonzi nici in urmatorii 100 de ani, ba mai mult, se vor inmulti. Nu-mi amintesc ca in ultimii ani sa fi fost atat de multi caini in oras ca si astazi...

Eu am avut curajul sa-mi sustin public punctul de vedere in aceasta problema. Sper sa aiba la fel de mult curaj si cei care trebuie sa ia masuri si sa protejeze orasul si cetatenii sai de cainii vagabonzi si bolile care le pot transmite.

In incheiere, as mai adauga ca am fost in Ungaria, Austria si Germania in concediu, cateva zile, si nu am vazut nici macar un caine pe strada. La intoarcere, in vama Bors, ma astepta o haita de cel putin 10 caini.

Nu stiu cum au facut altii, dar vreau ca si in tara si in orasul meu sa nu fie caini flamanzi, batuti si bolnavi pe strada si nici copii si oameni muscati de ei.

Nota:

Nu voi raspunde iubitorilor de animale care vor riposta aici si nu-mi raspund intai la intrebarea: Cati caini ati luat ACASA de pe strazi sau din adapost?!