Ziua de 8 septembrie 1940 a fost una a contrastelor la Bistrita. Daca maghiarii si sasii din oras au iesit in strada cu flori pentru a intampina trupele hortyste, romanii s-au inchis in case si se rugau ca totul sa treaca cat mai repede si mai usor.
Fostul director al Arhivelor de Stat din Bistrita, Ioan Rusu Saratenu, a trait pe propria piele intrarea trupelor hortyste in judet si, chiar daca era doar un licean in acea perioada, isi aminteste cu lux de amanunte ce s-a intamplat atunci.
„Trenurile, camioanele, carutele circulau toate pline pana la refuz cu lucruri pe care oamenii le considerau absolut necesare traiului si, bineinteles, posibile de transportat. Pe mine vestea m-a prins acasa, la tara. Dupa o zi - doua de acalmie totala, au inceput pe sosea si pe calea ferata sa se scurga fara incetare unitati militare maghiare, multe dintre ele fiind constituite din unitati de biciclisti. Satenii priveau cu fereala spre ostasi, fiindu-le frica, mai ales ca auzisera lucruri nu tocmai bune despre comportamentul lor prin locurile pe unde trecusera. Pe de alta parte, soldatii erau si ei timorati vazandu-se intre oameni care vorbeau alta limba si care le erau dusmani de moarte, dupa spusa ofiterilor“, povesteste Sarateanu.
Istoricul bistritean isi aminteste o intamplare mai hazlie din ziua in care soldatii maghiari au ajuns prin Saratel. „Vecin cu noi, Andron, un om batran ce facuse primul razboi mondial in armata maghiara, privea si el la armata ce marsaluia pe sosea si curios se adresa cu sfatosenia omului de la tara, sigur, in limba maghiara «Da voi unde va duceti?» I se raspunse cu spontaneitate de mai multe voci «La Bucuresti». Andron, cu un zambet abia perceptibil si cu iz ironic, raspunde cu promptitudine «Da ce, voi credeti ca-i peste deal?». Dialogul scurt s-a terminat fara repercusiuni, cu toate ca in atmosfera fierbinte a acelor vremuri indrazneala raspunsului putea sa se sfarseasca chiar tragic. Un consatean de-al meu, cu numele Ion Pop, in urma unei conversatii la fel de nevinovata a fost batut crunt, incat nu dupa mult timp a murit.
In oras, in schimb, teama se rasfrangea doar asupra romanilor. Maghiarii si sasii din Bistrita au iesit in strada in ziua in care trupele hortyste au ajuns in Bistrita. Gatiti in haine de sarbatoarte si cu flori in maini, bogatii orasului i-au intampinat pe maghiari cu salutul lui Hitler, pe Biserica Evanghelica au fost arborate steagurile magiar si cei nazist, iar ofiterii unguri se fotografiau cu copiii bistriteni.
