Istoria burgului sasesc Bistrita ne arata un oras devastat o data la o suta de ani de cate un incendiu. De fiecare data insa, burgul a renascut ca pasarea Phoenix din propria cenusa si fiecare incendiu a facut orasul si mai puternic.

Unul dintre primele incendii consemnate de istorie a avut loc in 1457 si s-a datorat castelanilor din Cetatea de pe Dealul Targului. Abuzurile castelanilor i-au determinat pe locuitorii burgului sa le asedieze cetatea deoarece nu mai suportau brutalitatea acestora.

„Dupa ce toate breselele au fost chemate sub arme, orasenii si-au facut punti peste santurile cetatii din Dealul Targului si au atacat-o. Castelanii nu au stat insa cu mainile in san si au trimis soli la Mihali Szilagy, comitele Bistritei, care ii sustine, iar acesta a trimis mercenari in oras si i-a dat foc. Stratagema a functionat, orasul cu numeroasele sale acoperisuri de sindrila ardea in mai multe puncte, iar bistritenii au fost nevoiti sa coboare pentru a stinge focul“, povesteste arheologul Gabriela Radulescu de la Muzeul Judetean, in cartea sa „Bistrita. O istorie urbana“.

La un secol de la incendiul provocat de conflictul cu castelanii, burgul sasesc a mai trecut o data prin foc. In 5 iunie 1689, o treime din oras a ars intr-un incendiu intensificat de vantul puternic care batea in acea zi. In acest incendiu a fost distrusa in mare parte si manastirea care functiona in zona unde e astazi caminul de batrani, dar si un turn in care era depozitata munitie, care a explodat.

Nici secolul XVIII nu a scapat de incendii. In 21 aprilie 1758, focul a distrus 143 de case si mai multe institutii, inclusiv Biserica Piaristilor si spitalul din oras. Atunci s-a dat decret in Bistrita sa se interzica construirea cladirilor din lemn.

O suta de ani mai tarziu, orasul a cunoscut insa cel mai devastator incendiu din istorie. „In casa aramierului Berger, din strada Lemnelor, se aprinde grajdul la orele 10 seara[...]. Chiar si vechile turnuri de deasupra Portii Unguresi si a Portii Spitalului au luat foc. Biserica si turnul ei ardeau. Acoperisul bisericii a fost stins, dar turnul a cazut prada flacarilor, clopotul mare a mai batut ceasul de la miezul noptii apoi incet s-a topit in caldura infernala, clopotul mijlociu s-a prabusit de pe schela arsa si s-a spart in mii de bucati. Clopotul cel mic a cazut pe scarile de piatra, el singur scapand ca prin minune neatins“, asa prezenta Oscar Kisch in lucrarea sa „Evenimente mai importante din istoria Bistritei“, incendiul din 1857.

Un secol si jumatate a fost ferit orasul de incendii mari, pana in 2008, cand pe 11 iunie un alt incendiu a izbucnit de aceasta data doar la Biserica Evanghelica. Cel mai inalt turn de biserica din Transilvania a fost atunci mistuit de flacari.