Istoria frumoasei biserici care astazi are trei hramuri (Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, Intrarea in Biserica a Maicii Domnului si Pogorarea Sfantului Duh) spune ca aceasta a fost o vreme si hambar unde locuitorii orasului isi tineau produsele agricole. In secolul al XIII-lea, la Bistrita s-au asezat trei ordine monahale catolice: franciscanii, ospitalitii si dominicanii.

Fondatorul ordinului fratilor minoriti sau ordinul franciscanilor, a fost Sfantul Francisc de Assisi. Acest ordin a fost intemeiat in anul 1223 in Transilvania, cele mai timpurii convente ale ordinului fiind la Sibiu si Bistrita. Ordinul franciscanilor a fost atestat la Bistrita in anul 1268 si a intemeiat o manastire cu biserica si chilii.

Construita incepand cu anul 1270 in stil gotic timpuriu, monumentul a suferit de-a lungul vremii numeroase transformari. Manastirea a fost zidita de catre calugari misionari si de mesteri iscusiti din ordinul calugaresc romano-catolic al Cistercienilor. In anul 1295, Bistrita avea parohie catolica si, pe langa ajutoarele banesti trimise de Vatican, la edificarea manastirii au mai contribuit si credinciosii.

Din acest ansamblu se mai pastreaza azi numai vechea biserica a manastirii, unde functioneaza biserica parohiala ortodoxa. In anul 1336, Episcopul Transilvaniei - Andrei Szekey a dat manastirea ordinului minoritilor “Orde Fratrum Minorum” care a fost introdus in Transilvania prin anul 1230.

Odata cu plecarea in 1541 a minoritilor din cetatea Bistritei, monumentul a fost transformat intr-un hambar si pivnita de vinuri. Din cauza luptelor religioase biserica a fost folosita mai bine de 200 de ani ca si loc de depozitare. In anul 1543, in Bistrita inceteaza sa mai fie parohie romano-catolica, sasii trecand la religia luterana.

In anul 1724, religia romano-catolica a reaparut in Bistrita si biserica a fost refacuta. Istoricii spun ca in anul 1895 cladirea a fost cumparata de la sasi cu 35.000 de florini de catre romani care nu aveau voie sa isi construiasca biserica in interiorul orasului.