Constructia acestor turnuri a inceput in a doua jumatate a secolului XV. In acea perioada locuitorii din zona au inceput inaltarea unei constructii cu rol de protectie pentru cetate.

Legile vremii prevedeau ca o asezare poate fi considerata oras numai daca reusea sa construiasca o fortificatie de piatra. Pe langa aceasta cerinta, trebuia ca asezarea respectiva sa fie capabila sa intretina o armata proprie.

Pe langa delimitarea fizica a spatiului realizata prin contructia de piatra, aceasta avea si rolul de a conferi un anumit statut locuitorilor din zona. Ridicare unei constructii de acest fel la Bistrita a implicat un efort financiar deosebit din partea locuitorilor.

Inaltarea acestui edificiu presupunea imbinarea cat mai eficienta a resurselor materiale, dar si folosirea optima a terenului, astfel incat sa se asigure un grad de protectie cat mai ridicat pentru locuitorii din zona si bunurile acestora.

Zona nu era una care sa asigure securitate locuitorilor. Amplasarea cetatii o facea greu de aparat, insa cei care s-au ocupat de inaltarea zidului de protectie au trebuit sa gaseasca cea mai potrivita formula de constructie. In acest sens s-au folosit de resursele din imprejurimi: in zona mlastinoasa din apropierea cetatii au amenajat mori, care erau folosite atat pentru a face faina, dar aveau si un rol de protectie.

Dezvoltarea zonei a continuat cu constructia unui sistem de porti si turnuri, specifice orasului medieval. Edificiul a intrat in circuitul cetatii dupa doua decenii, iar apoi s-au facut o serie de imbunatatiri. Ramasitele acestei fortificatii arata ca zidurile ar fi avut o inaltime de aproximativ 10 metri si o grosime ce depasea un metru.

In urmatorii ani constructia a fost imbunatatita cu turnuri, care sa asigure o mai buna protectie in caz de primejdie. Aceste turnuri erau folosite pentru a observa daca asupra cetatii se indrepta vreun pericol.

Cele 18 turnuri construite in acea perioada erau botezate dupa breslele mestesugaresti din cetate. Astfel ca dogarii, tamplarii, macelarii, croitorii, dar nu numai, se puteau mandri ca turnurile au fost numite dupa breasla lor.

Evenimentele istorice nefavorabile au ocolit Bistrita, iar structura de aparare si rezistenta a acesteia a ramas la fel, in cea mai mare parte. In urma ordinelor primite in 1863 de la Viena, locuitorii burgului bistritean au fost nevoiti sa darame fortificatiile, turnurile si portile. Acest lucru avea o semnificatie simbolica de victorie a prezentului asupra trecului.

Bistrita a fost una dintre cele mai insemnate cetati medievale din Transilvania. Vremurile au sters de pe harta fizica a orasului edificiile inaltate in acea perioada, insa Turnul Dogarilor a ramas in picioare pentru duce mai departe o farama din istoria perioadei respective.