Intre cei care au indraznit sa scrie atunci am remarcat-o pe Elena Kuji, eleva in clasa a cincea, poate a sasea, care a scris nu un catren, ci un text fluviu in versuri, transfigurata, desigur, de ceea ce vedea pe scena si se traia in sala.

La editiile din ultimii ani ale festivalului, am invitat-o pe Elena sa urce pe scena si sa prezinte partea de concurs, ceea ce a facut foarte bine. In 2010 era studenta la Roma si a venit de acolo numai sa fie alaturi de folkisti, sa se implice in prezentarea spectacolelor. Acum insa, chiar la editia aniversara a festivalului ei preferat, Elena este nevoita sa absenteze, conditia de studenta la Paris impiedicand-o sa vina acasa. Dar, ne-a scris un mesaj emotionant noua, bistritenilor. (Florin Sasarman).

“BISTRITA CU DOR”

Sunt la Paris, mai mult decat atat, traiesc si studiez la Paris … Locuiesc la doua minute de mers pe jos de Panteon, sapte de Sorbona, la zece minute cu metroul de Luvru, de Turnul Eiffel.

Ma invidiati? Ati dori sa va aflati dumneavoastra in locul meu, sa va plimbati seara prin “Orasul Luminilor”, sa pasiti in fiecare dimineata pe portile Sorbonei, sa auziti Joe Dassin, Edith Piaf in metrouri?! … Ma invidiati fiindca ma aflu intr-una dintre capitalele considerate drept cele mai frumoase ale lumii? Ma invidiati pentru ca dumneavoastra sunteti la Bistrita, un oras de 80.000 de locuitori , acum cand cititi (ascultati) aceste randuri despre trairile unei studente bistritence la Paris, iar eu sunt intr-una dintre cele mai mari aglomerari urbane ale Europei?

Daca ma invidiati sau v-a trecut prin minte chiar si o secunda ca ati vrea sa fiti in locul meu, va spun ca eu sunt de fapt cea care si-ar dori sa fie in locul dumneavoastra, eu va invidiez. Vi se pare aberant? Ciudat? Nu este deloc! Absolut deloc! Va invidiez deorece dumneavoastra o sa ii ascultati vineri seara pe oamenii cu chitara, cum imi place sa le spun, care va vor face sufletele sa zambeasca la Bistrita-Folk.

10 ani … 10 ani de Bistrita-Folk … Aveam 9 ani cand am mers la primul spectacol de folk din orasul nostru si 10 cand am fost la prima editie a festivalului, iar pe urma nu am absentat niciodata timp de 9 ani de zile … Nu am absentat fiindca in serile de folk, sufletul meu era “invaluit” in bucurie, bucurie creata si transmisa prin acorduri de chitara, versuri valoroase, voci superbe, de catre ARTISTI ADEVARATI! Anul acesta este prima data cand nu particip la festivalul sufletului meu si simt mai mult decat parere de rau …

Va invidiez, dar va invidiez in cel mai frumos sens al cuvantului. De fapt, am numai fericire in suflet cand ma gandesc ca bistritenii vor auzi cele mai frumoase melodii din folk-ul romanesc in orasul nostru superb, care, pentru mine, este cu mult mai fermecator decat Parisul…

As vrea sa pot trage macar cu urechea (la usa laterala a Salii Polivalente? ) la “Dealul cu dor”(Pasarea Colibri) … Mi-e dor … Mi-e dor de Bistrita, mi-e dor de folk, mi-e dor de colindele lui Florin Sasarman, mi-e dor de oamenii cu minti si suflete frumoase care merg an de an la spectacol … MI-E DOR DE BISTRITA-FOLK!

Elena Kuji, studenta la Université Sorbonne III si la UBB Cluj-Napoca