Foarte putine organe de presa amintesc in articolele lor ca mult aplaudata reforma economica a lui Deng Xiaoping a culminat cu cea de-a treia primavara de la Beijing, respectiv protestele din Piata Tienanmen, soldate cu circa 1000 de morti.

Reformatorul in cauza este, asa cum probabil stiti, cel care a dat ordinul de inabusire a manifestatiei. Chinezii, reformati economic, cereau reforma politica pentru ca mai devreme sau mai tarziu, oricat de plina ti-e burta, comunismul iti sta in gat. Chiar si atunci cand abia isi iteste capul had din spatele unei democratii in care se moare de foame.

Istoria statuilor si „simbolurilor” care ne impodobesc orasul nu e una noua, discutia pe tema asta neridicandu-se din punct de vedere al impactului mediatic la nivelul unui accident sau ratingul unei sinucideri, insa spune mult mai mult despre halul de resemnare si dezinformare in care am ajuns.

Doar in urma cu cativa ani, colegul Adrian Linca coordona in ziarul la care lucra o serie de materiale despre statuile din Bistrita, exprimadu-si nemultumirea si incapacitatea de receptare a „mesajului artistic” transmis de majoritatea monumentelor din oras. Avea perfecta dreptate, pentru ca, daca odinioara oamenii ridicau statui celor pe care i-au iubit, stimat, respectat, admirat, azi acceptam sa privim in sus la statuia oricui. Pai daca ne-am lasat convinsi ca strutul istoric ne caracterizeaza...

Asadar un mic istoric pentru reimprospatarea memoriei se impune.

„In 4 iunie 1989 au avut loc tragicele evenimente din Piata Tienanmen. Armata a invadat piata si a reprimat sangeros miscarea de la Beijing. Tinerii adunati in Piata Tienanmen („Poarta Pacii Ceresti”) manifestasera, incepand cu 22 aprilie 1989, pentru reforme democratice si pentru initierea unui dialog cu guvernul communist. Este, desigur, o ironie a istoriei faptul ca in 1976 multimea stransa in Piata Tiananmen solicita eliberarea lui Deng Xiaoping, simbol si speranta a reformarii societatii, pentru ca in 1989, acelasi Deng Xiaoping sa ordone reprimarea multimilor protestatare“ – Nicolae Dragusin.

Dar astfel de “ironii ale istoriei” sunt aproape fara exceptie valabile si se repeta cand vine vorba de comunism. Pai si tovarasul Ceausescu ne-a industrializat, nu? Dar n-am vazut statuia lui intr-un orasel din vreun stat occidental. Pentru ca aia ar fi spus: “no way, Jose!” fara sa dea doi bani pe prezervarea bunelor relatii diplomatice.

Daca totusi Consiliul Local amplaseaza statuia dictatorului chinez Deng Xiaoping intre doi struti si panglica e taiata de oricare doi consilieri locali calare pe inaripate, ma leg sa ma imbrac in pionier pentru inaugurare. Vizionare placuta, domnule prefect, domnule primar, doamnelor si domnilor cititori (singurii care puteti schimba ceva):

http://www.youtube.com/watch?v=UzFmw3A3Rok

mai multe fotografii ale masacrului de la Tienanmen, aici:

http://pbh2.blogspot.com/2009/06/tiananmen-square-massacre-in-pictures.html