Aflat departe de casa si printre oameni cu care interactionezi diferit, cand cineva spune Bistrita, tresari. Deseori te gandesti la orasul unde poate te-ai nascut, unde ai absolvit o scoala, unde poate inca mai ai pe cineva drag care te asteapta de sarbatori sa te revada sau, de ce nu, probabil cuprins de un dor puternic tocmai iei in calcul decizia de a te intoarce acasa.

In acest scop, un membru al echipei noastre s-a pus in slujba lor, a bistritenilor ce locuiesc pentru o perioada nedefinita departe de casa
si intalnindu-l la New York pe Dumitru Gherman, am incercat sa aflam cum se vede Bistrita, de departe...

E.K. Care sunt imprejurarile prin care ai ajuns in Bistrita?

D.G. Tocmai ma pot mandri ca sunt de-al locului. Cu 28 de ani in urma m-am nascut la Bistrita. Apoi, anii copilariei i-am petrecut, evident, la casa parinteasca din actualul cartier al orasului, Viisoara. Ulterior, ajungand la varsta majoratului, dupa absolvirea studiilor liceale am urmat studiile superioare in localitatea Cluj-Napoca.

E.K. Care au fost scolile, respectiv institutiile liceale pe care le-ai frecventat la Bistrita si daca iti mai amintesti perioada absolvirii lor?

D.G. Despre pasii urmati in scoala bistriteana, pot spune ca perioada gimnaziala am petrecut-o la Scoala Generala nr. 1, mai exact intre anii `93 -`97. Aici am avut-o ca diriginta pe doamna profesoara Biz. In acest context, cu nostalgie imi amintesc de d-na prof. Pintilie, personalitate a invatamantului bistritean ce mi-a insuflat dragostea si pasiunea pentru stiintele reale si totodata, careia ii sunt recunoscator si ii multumesc si astazi pentru dragostea si daruirea cu care ne-a predat matematica.

Apoi, in 2001, am absolvit Colegiul National Andrei Muresanu, profilul chimie-biologie, unde ca diriginta pentru patru ani de zile am avut-o pe d-na prof. Tabara. Spre surprinderea mea si nu numai, ea a continuat sa-mi insufle mai departe si sa-mi cizeleze intr-un mod pedagogic-armonios inclinatia catre fizica, insa desigur ajutata si de d-na Fustos care era profesoara de matematica.

E.K. Care a fost profesia avuta inainte de plecarea din Romania?

D.G. Evident ca odata admis la Facultatea de Electronica si Telecomunicatii din Cadrul Universitatii Politehnice, sectia telecomunicatii, inainte de momentul plecarii din tara, am muncit ca si administrator de retea la o companie de software din Cluj-Napoca.

E.K. Ce te-a determinat si care a fost contextul plecarii tale din Romania?

D.G. Mai in gluma, mai in serios am participat la Loteria Vizelor si, spre surpinderea mea si nu numai, in anul 2008 am primit un plic prin care eram instiintat ca am castigat la Loterie. Odata oferita aceasta sansa, in intentia de a-mi incerca “norocul”, am pornit spre implinirea visului de a vedea cum e sa muncesti in Statele Unite. Apoi, dupa intocmirea tuturor formalitatilor de plecare, prin iunie 2009, am luat zborul catre Statele Unite, stabilindu-ma in New York.

E.K. Deseori cand auzi Bistrita, tresari. Care sunt motivele reale pentru care sufletul tau se inunda instant de emotie la auzul acestui nume de oras?

D.G. Aflat intr-un exercitiu de sinceritate, evident, ma gandesc zilnic la familia ramasa acasa, la parintii mei ce-i port mereu in suflet si de care imi e atat de dor. Totusi incerc sa nu vorbesc foarte des cu ei la telefon, tocmai pentru a face mult mai placute momentele prelungite cand, sincronizandu-ne cu fusul orar in weekend, putem sa ne intindem la vorba. Adesea ma amuza faptul ca vremea de aici, din New York, aproape e identica cu cea din Bistrita. Daca aici a nins, cu siguranta si in Bistrita a nins in urma cu o zi sau poate chiar in acel moment ninge. Tocmai acest lucru a facut si mai usoara adaptarea mea, neavand parte de o clima total diferita fata de cea de acasa, ci una identica, aici soarele parca rasare si apune cu aceeasi caldura cum o face si pentru Bistrita.

E.K. Ca bistritean, cat de dispus esti sa promovezi orasul din care ai plecat printre oamenii cu care intri in contactul zilnic?

D.G. In contextul jobului meu, lucrand cel mai adesea doar cu americani, nu de putine ori am fost intrebat de colegi, cum e orasul din care provin eu? Evident, entuziasmat de intrebarile lor, cel putin incerc sa descriu Bistrita si Ardealul ca niste zone ce merita vizitate, meleaguri populate de oameni buni si reliefate diversificat, astfel ca un sejur petrecut in Romania sa poata imprima amintiri de neuitat. Nadajduiesc ca intr-o zi, “semintele” imprastiate de mine sa dea roade si cel putin unul dintre cei cu care am vorbit sa ajunga in zona noastra, la Bistrita, asa incat la randul lui, pe mai departe, sa fie un “mesager” al promovarii turismului
romanesc.

E.K. Ce imi poti spune despre imprejurimile locului in care actualmente traiesti?

D.G. Locuind totusi in New York, am ales o zona foarte linistita, Queens, loc in care oamenii sunt adesea prietenosi si foarte sociabili. Am ales asta deoarece mai intotdeauna, in Statele Unite, esti pus sa-ti alegi zona in care locuiesti in functie de jobul pe care-l practici si de locatia acestuia. In cazul meu, serviciul e la aproximativ 45-50 de minute ca si durata de timp iar ca si mijloc de deplasare cel mai la indemana imi sunt mijloacele de transport in comun. As putea spune ca in plan profesional sunt tare multumit, si asta deoarece lucrez aici ca si administrator de retea in Manhattan la o companie de gazduire servicii web.

E.K. Daca intre timp ai mai vizitat orasul natal, ai putea sa-mi descri in cuvinte scurte, care au fost schimbarile in bine, ale orasului, ce te-au impresionat sau multumit oarecum sufleteste?

D.G. Nu, in Romania si implicit la Bistrita nu am mai ajuns de la plecarea mea. Totusi, intentionez sa vin anul acesta si in acelasi timp parca simt o puternica incarcatura emotionala gandindu-ma la revederea locurilor natale. Printre altele, mai cu seama parca astept cu nerabdare "intalnirea de zece ani" cu fostii colegi de liceu.

E.K. Si o ultima intrebare, daca ar fi sa te intorci acasa, care ar fi unul dintre motivele pentru care ai face-o?

D.G. Evident, motivul principal este si va ramane dorul de familie. Totusi, personal traiesc curiozitatea de a vedea cum s-a schimbat orasul in tot acest timp, daca locurile si lucrurile din timpul liceului mai exista…., e nostalgia de a revedea locurile care altadata au insemnat pentru mine adolescenta. Apoi o alta curiozitate personala ar fi aceea de a vedea daca, traind in alta tara timp de cel putin un an, mi-a schimbat perceptia asupra lucrurilor si asupra vietii din Romania. Probabil ca da, probabil ca nu, insa, totusi sunt curios si ramane sa probez personal acest lucru.

E.K. Atat eu cat si cei de acasa, iti multumim pentru timpul acordat si iti uram succes in tot ceea ce faci tu prin New York!

D.G. Multumesc, placerea a fost de partea mea!

Seria reportajelor cu bistritenii din diaspora va urma intr-o editie saptamanala a ziarului nostru sub motto-ul:

Copiilor le este dor de mama,

Istoriei de adevar si nume

Iar noua de aici ne este dor

De bistritenii revarsati prin lume!