Cum se vede mersul cu crucea, prin ochii unui preot. „Furtună și cutremur…”

Cum se vede mersul cu crucea, prin ochii unui preot. „Furtună și cutremur…”

Ne-am obișnuit deja să comentăm, să criticăm, să judecăm repezit. Fără să ne întrebăm cum e să fii de cealaltă parte a baricadei. Avem acum prilejul să citim mărturisirea unui preot care slujește în biserica din Lușca (Năsăud). Să înțelegem cum se vede mersul cu crucea. Cum crește și descrește omul. Cum rămân  casele pustii, bântuite de duhul morții alergând prin camere… Cum își așteaptă părinții copiii degeaba…

Cum se vede / simte / înțelege mersul cu crucea, înainte de Bobotează, prin ochii preotului Crin-Triandafil Theodorescu, din Lușca:

„În toți acești ani, deloc puțini, umblatul cu Crucea a rămas furtună și cutremur. E tulburător, ca un val care te răstoarnă din bărcuța în care picoteai la soare, cu ochii întredeschiși, și te scufundă în ape reci.

După deceniile astea de tocit trotuare și praguri cu bocancii mei de munte, am învățat un prim adevăr: nu eu umblu cu Crucea. Ea umblă cu mine. Eu sunt doar extensia, vehiculul, cioplitorul uluit de ce iese de sub dalta lui măruntă și știrbă-n colțuri.

Aici, casa de lemn unde, odinioară, m-a așteptat Ioan. Stătea la masă cu țigara în gură. Am intrat țanțoș, cu Hristos atârnat la gât, recognoscibil într-un patrafir vechi și decolorat (și care a rămas preferatul meu). S-a uitat uluit la mine și a zis «Vai de zilele mele!»

Mă apropii confuz, sărută crucea cu pioșenie bătrânească, întreb de unde reacția asta. «Părinte, pe toți popii dinaintea dumitale, pe toți i-am păcălit. Ei au plecat și eu am rămas. Dar dumneata ești tânăr și presimt că plec eu întâi și rămâi dumneata!»

Așa a fost.

Am văzut, în anii ăștia, creșterea și descreșterea omului. Case cu două etaje, rămase pustiite, duhul morții alergând prin camere, cu sabia însângerată în mână, secerând vieți una după alta. Supraviețuitorii – refugiindu-se în tăceri fără de orizont, dezbrăcați de orice speranță.

Am văzut urcușuri și coborâri. Copii născându-se, crescând și plecând, să devină cetățenii altor cetăți, cu ziduri mai înalte și cu PIB-ul tot așa. Am văzut părinți așteptându-și copiii, așteptându-i degeaba, căci ochii care nu se văd se uită și, după ură, geografia este cel mai caustic dușman al familiei.

Nimic nu mă emoționează mai mult, în zilele astea răvășitoare, ca momentul în care mi se spune «părinte, scrie-mi copiii la călători, să-i pomenești tot anul, să le fie drumul bun și ferit de necazuri». Îmi înghit cu greu cuvintele. „Mai bine-i scriu la spanioli și la irlandezi, nu la călători, că de întors nu o să se mai întoarcă, nu în evul ăsta geologic…». Și-i trec la călători, după liste scrise cu creionul chimic, cu mâna tremurândă. Copiii lor plecați de-o viață în Străinezia, ai căror copii poartă nume autohtone, transcrise fonetic de bunici pe lista călătorilor fără de întoarcere.

Aici, bunica Lodovica. Casa ei miroase mereu a nuci uscate și a lemn verde. Nu-i lipsește busuiocul de la grindă, una de stejar și bătrână cel puțin ca unirea. Ochii ei sunt două lacuri fierbinți care dau în clocot de fiecare dată când îmi sărută crucea din mână și mâna de pe cruce. «E ultima dată, părinte, e ultima dată!»

O încurajez tembel: «Bunică, așa mi-ai spus și anul trecut, și acum doi ani, și acum trei, eu zic să avem încredere, da?” Și mint cumva, înfiorat că mint. Moartea e un dar dumnezeiesc și cui nu-i stă gândul la ea e doar un porc inconștient care-și trăiește, în extaz, căldura paielor și generozitatea troacei. Mereu îmi vine să-i spun același lucru: «Poate la anul nu mai vin eu, bunică… Poate eu voi fi plecatul, cel dintâi, spre aialaltă emisferă a veșniciei…»

Dar tac, după uzanțe. Tac.

Iar aici, sub bocancii mei învățați cu munții, plajele și peșterile, se afla cândva o casă din lemn. În ea trăia o bătrânică tăcută ca noaptea, curată ca dimineața, înțeleaptă ca serile de vară. Ani la rând am intrat în casa ei, ducându-L pe Hristos în cârcă, botezându-L în casa ei, într-un remember aproape cineatic.

Și mereu, la ieșirea din casă, ochii mei se agățau de o farfurie de lut, deasupra grinzii cioplite primitiv, din bardă de haiduc. Și într-un an, când să ies, farfuria dispăruse de la locul ei. Și m-am întors mirat spre bunicuță. Iar ea, cu privirea ei dreaptă, ținea farfuria în mâini, cum țin eu agnețul duminica-n palmele încrucișate. «Vă rog să o primiți în pomenirea mea, părinte. Am văzut că vi-i dragă…».

Și-am plâns.

Bunica nu-i, e dincolo de gardul cimitirului, sub o cruce de tablă neagră.

La cât de înalt i-a fost sufletul, trebuie să fii nebun să crezi că toate se termină cu o amărâtă de moarte. (Că Hristos a înviat, de aia)

Și casa lui Doru. Mereu zâmbesc aici. Toți ai casei, trei generații, mă așteaptă aliniați, ca la apelul de dimineață pe platoul militar. Sărută crucea cea sfântă cu încetineală, aproape cu pedanterie; bătrâna are ochii senini, de om înțelepțit de vremuri, soția duce un oftat mare în suflet, iar el, Doamne, el, el e șugubăț și găsește ceva demn de râs în orice tristețe.

Eram la o înmormântare, Doru făcea parte din mulțimea aia neagră care umple curtea mortului. Era seară rău, puțin târziu. Mă grăbeam să evanghelizez și să apostolez și să dau dezlegarea cea din urmă. Dau mâna conștiincios cu bărbații din curte. Ajung la el, zic «Dumnezeu să-l ierte» și el îmi răspunde, cu o naivitate bine jucată – «Asemenea, părinte, asemenea!»

Râdem în unele case. Copii îmi sar în față. Izabela zâmbește din brațele înalte și-mi amintesc, deodată, cum mama ei, acum 22 de ani, când m-a văzut intrând în casă, s-a aruncat cu urlete pe burtă și s-a strecurat sub patul mare din dormitor. Mi-am scos patrafirul, reverenda și m-am băgat sub pat după ea și după frățiorul ei, cu două bomboane în mână. Și-am stat acolo până ne-am făcut prieteni pentru totdeauna. Azi ea e femeie și-n brațele ei o pruncă gângurește senină. Pe capul meu a crescut o pădure ninsă.

ȘI la urmă, după ce-am tocit trotuare și praguri și mi-am văzut în ochi toate sufletele de care, vai de inima mea, voi răspunde în fața Marelui Contabil, acasă, sub jetul fierbinte al dușului, în cap mi se învălmășesc toate bucuriile și tristețile zilei – chipurile trecute ale creștinilor, părinții și bunicii lor pe care i-am îngropat;

Trebuie să fii nebun să crezi că o amărâtă de moarte poate pune capăt unor asemenea oameni. (Căci Hristos a înviat, de aia!)

Foto – Biserica din Lușca / Năsăud @ Crin-Triandafil Theodorescu

Cum au ajuns persoanele cu handicap de la taxe 0 la gunoi, la preț întreg ianuarie 21, 2020 - Bistrițenii plătesc, din această lună, suma integrală pentru serviciul de salubritate. Asta deoarece Primăria nu mai subvenționează, cel puțin momentan, din bugetul municipiului. Persoanele cu handicap își amintesc de perioada în care plăteau 0 lei pentru aceste servicii. S-ar mulțumi și cu o reducere de 50 la sută...
Rostul de dimineață: Dacă iarna e în toi, nici primăvara nu poate fi prea departe… ianuarie 21, 2020 - În timp ce Bistrița zace copleșită de cerul plumburiu și mohorât, departe de lumea dezlănțuită, pe crestele Munților Rodnei primăvara își face loc cu coatele iar peisajele îți taie respirația…!
SCHIMBĂRI DE PROPORȚII! Jandarmii ar putea dispărea din orașe. Ce se va întâmpla cu ei: ianuarie 21, 2020 - Adevărul.ro a publicat un document în care se vorbește despre planurile pe care le are ministrul Afacerilor Interne Marcel Vela pentru Poliție și Jandarmerie. Una dintre schimbările de proporții despre care se vorbește în document presupune dispariția jandarmilor din orașe. Ce se va întâmpla cu ei:
Maternik vs. școala din Șanț – conducerea unității mai bifează o victorie. Mesajul profesorului: „Nu pui mâna pe mine că eu te omor!” ianuarie 21, 2020 - Scandalul dintre profesorul de sport Vasile Maternik și conducerea unității de învățământ unde acesta predă este departe de a lua sfârșit. Ieri, profesorul a încercat din nou să se întoarcă în școală și a fost îndepărtat cu jandarmii, conducerea școlii mai bifând o victorie, folosindu-se de o prevedere din Legea Educației:
Aquabis: O stradă din Năsăud, fără apă potabilă astăzi ianuarie 21, 2020 - O stradă din Năsăud rămâne astăzi, 21 ianuarie 2020, fără apă potabilă pentru câteva ore – anunță Aquabis.
Carne de pasăre, dintr-o zonă cu gripa aviară, a ajuns la noi în județ! ianuarie 21, 2020 - Peste 17.000 de kilograme de carne de curcan din Ungaria a ajuns în 26 de județe ale țării. Aceasta provine dintr-o zonă cu restricție, din cauza gripei aviare. Se pare că în Bistrița-Năsăud nu s-a mai găsit niciun kilogram de carne de curcan, aceasta fiind cel mai probabil deja achiziționată.
FOTO: Pârtia Cocoș a devenit sursă de inspirație pentru artiști ianuarie 20, 2020 - Pârtia Cocoș a devenit sursă de inspirație pentru artiștii din Bistrița. „Este o lucrare specială care are toate șansele să devină piesă de muzeu! Este chiar pârtia de schi în miniatură… De fapt Dumnezeu a făcut-o, eu doar am văzut-o și i-am dat viață”, ne-a explicat Sorin Tisa, artistul care a conceput-o.
Crește ajutorul de deces! Aproape 5500 lei pentru pensionari și asigurați ianuarie 20, 2020 - E publicat în Monitorul Oficial, că de luna aceasta, ajutorul de deces crește. Pensionarii și asigurații vor primi aproape 5.500 lei. Rudele acestora vor primi o indemnizație de peste 2.700 lei.
Patru minori găsiți de polițiști, în weekend! O fată n-a mai vrut acasă! ianuarie 20, 2020 - Poliția bistrițeană a fost alertată cu privire la dispariția a patru copii minori, din care trei din Centre de plasament. O adolescentă nu a mai vrut înapoi acasă.
Un maramureșean și-un bistrițean, reținuți de polițiști! Unul pentru tâlhărie, altul c-a făcut accident! ianuarie 20, 2020 - În acest weekend, polițiștii au reținut doi tineri. Unul din Ruscova, altul din Bistrița. Unul a intrat cu mașina, rupt de beat, într-o poartă. Altul, pentru tâlhărie calificată. Ambii au ajuns în fața instanței de judecată:
VIDEO Cum au înțeles bistrițenii să selecteze gunoiul? Ce „se ascunde” în pubelele dedicate reciclabilelor ianuarie 20, 2020 - Haine, deșeuri menajere și orice altceva ! Asta au găsit reprezentanții ADI Deșeuri în containerele semi-îngropate dedicate deșeurilor reciclabile. Agenția atrage atenția că așa nu facem altceva decât să „contaminăm” deșeurile reciclabile, care nu mai pot fi refolosite ulterior.
Stewo Plastic Prod Năsăud caută un inspector resurse umane! Amicii Building angajează ingineri! ianuarie 20, 2020 - Amicii Building caută pentru angajare șoferi categoria B și C+E! De asemenea, firmele din Bistrița caută farmacist, economist, ajutor de bucătar, ingineri sau agent de vânzări. Află ce avantaje și beneficii primești în schimb:
FOTO/VIDEO – MODELZO: 1 + 1 GRATIS! Rămâne cum s-a stabilit ianuarie 20, 2020 - Este mijlocul sezonului rece și încă există atâtea piese vestimentare pe care ai dori să le încerci în peisajul de basm. La Modelzo, poți face o achiziție extraordinară. La un produs cumpărat, primești unul gratis! Așa că poți avea un outfit diferit pentru fiecare zi de iarnă! Rămâne cum s-a stabilit!
PERFORMANȚĂ! De ziua sa și-a făcut cadou al 10-lea titlu de campion național la GO ianuarie 20, 2020 - Unul dintre frații Dobraniș, care au pus Bistrița pe harta națională a GO-ului și România pe cea internațională, a reușit performanța de a-și face cadou de ziua sa al 10-lea titlu de campion național la sportul minții.
FOTO: Bistrițenii au luat cu asalt pârtia Cocoș, în weekend! ianuarie 20, 2020 - Municipalitatea a deschis Pârtia Cocoș, doar parțial. Cu toate acestea, sute de bistrițeni s-au înghesuit în acest weekend să testeze cei 300 m de pârtie. CÂȚI au fost în primele zile: