Clara Uson – Fiica Estului
Personajul central al cărții este Ana Mladić, fiica generalului Ratko Mladić, pe care ea îl adoră şi îl consideră un adevărat erou al Serbiei, dar care avea să fie repede cunoscut în toată lumea ca „măcelarul din Balcani” şi judecat la Haga pentru crime de război.
Povestea prin care fiica descoperă adevărul despre tatăl său, punctată de ororile războaielor sârbo-croat și sârbo-bosniac este sfâșietoare și se încheie cu sinuciderea Anei, incapabilă să trăiască cu acest adevăr.
Într-o lume a războiului, a conflictelor religioase, a discriminărilor, „binele și răul sunt simple categorii, concepte, sertare fără conținut sau cu un conținut aleatoriu, schimbător: să omori un om este rău, spun legile în timp de pace. Dar introduc o nuanță când e vorba de război: să omori pe unul dintre ai noștri trebuie pedepsit, dar să-i omori pe ei, pe ceilalți, pe cei care poartă o uniformă de culoarea asta sau care vorbesc altă limbă, nu numai că se poate, dar chiar trebuie să-i ucizi… ei nu mai sunt oameni, ei sunt Inamicul”.
John Berendt – Miezul nopții în grădina binelui și a răului
Naratorul, un jurnalist din New York, alege să rămână în Savannah, Georgia o vreme pentru a descrie locul și oamenii. Astfel că aproape fiecare locuitor dorește să-l informeze în legătură cu istoria orașului, poveștile vecinilor și, bineințeles, să-i ofere doza necesară de bârfă.
Câteva chipuri din această defilare: Joe, care trăiește în afara legii și din petrecere în petrecere, mereu cu poliția pe urme, un tip carismatic și cu un optimism fără limite. Apoi Luther, cercetătorul nebun, despre care toți locuitorii cred că ar putea să otrăvească rețeaua de apă și să-i omoare.
Jim Williams e colecționar de artă și antichități, îmbogățit din afaceri imobiliare, dar în continuare privit de sus de către aristocrația din Savannah. Doamna celor șase mii de cântece poate cânta orice cântec, la cerere, ba chiar întâmpina pe fiecare oaspete cu melodia potrivită. Iar cireașa de pe tortul excentricilor este Lady Chablis, un travestit insinuant și obraznic, cu cel mai vulgar, mai afectuos și mai inventiv limbaj din carte.
Tom Rachman – Imperfecţioniştii
Imperfecţioniştii este în primul rând un roman comic şi nici n-aş vrea să fi dat de înţeles că jurnalistul Tom Rachman se bazează doar pe tehnică în primul lui roman.
Printre poveştile angajaţilor unui ziar de limbă engleză cu sediul la Roma, înfiinţat de un american care, sătul ca afacerile să-i tot aducă profit, s-a hotărât să investească în ceva fantezist, există suficiente note sumbre şi foarte rare desprinderi de veridicitate.
Departe de a fi folosit şiretlicuri scenaristice pentru a conecta cumva destinele protagoniştilor, Rachman a preferat să facă legături superflue, astfel încât, ştergând experimental unul sau altul dintre personajele cărora li s-a dedicat câte un capitol, îţi dai seama că povestea se leagă oricum, că îşi păstrează fluenţa.
Zorin Diaconescu
