POVEȘTI DIN SAT: Facerea de bine…

POVEȘTI DIN SAT: Facerea de bine…

În veranda largă, cele  două vecine stau la o poveste, pe fotolii, savurându-și cafeluța de dimineță. Așa, cam pe la 10…

-Auzi, tu femeie bună și de omenie, cum zice bunica, te-ai uitat aseară la televizor, să o vezi pe doamna aceea care o înfiat un copil… nu știu de unde era, dar am auzit ce o pățât, cu părinții lui, după ce l-o crescut mare! Doamne ferește! Să faci bine și să primești rău! Până într-atâtaaa!

Tu te miri de ce-ai văzut la televizor, dară, ia ce-o pățit cumnata mea! Și, poate, câââți! Îi plină lumea de neoameni!

Cumnata asta n-o avut copii deloc. O știi, îi mare doamnă, la oraș. S-o gândit să ieie de suflet un copil, să nu fie singuri și pustii, la bătrânețe. Ce nu aveau? Domni mari, cu serviciuri bune, în oraș, casă, avere, de toate…

Află ei, nu știu de unde, că cineva, o femeie ce zice ca i-ar fi mătușă la o copilă, o ține la ea, o crește și o poartă la școală, dar și la vaci și la capre, ca și ei. O ținea femeia că i-ar fi nepoata ei, măcar mai aveau o grămadă de fete și gineri și nepoți. Despărțiți, unii, cu copii de adaos, Doamne ferește! Da, copila, îi zâcea mătușă.

De ce era copila singură pe lume, nu ți-aș putea spune!

O mărs cumnata, o găsât-o în câmp, pe pășune, cu caprele.

O văzut-o, i-o spus mătușii ei ce plan ar avea cu copila și că, acuma, o venit să o cunoască, numa.

–D-apoi, d-nă dragă, dacă ai venit până aici, de departe, ia copila și du-o, ca n-ai vreme dumneata, de îmblat pe drumuri și nice eu, bani de dat, la tren. Ț-o dau, amu ietucă, s-o duci! Până om face actele, s–a învăța cu dumneata, că, te văd femeie serioasă… Și copila-i frumoasă și bună… Îi suna și om mai povesti.

Așa i-a zâs femeia, ciurdăriță și ea, îmbrăcată cu o fustă înflorată, creață, de voal plisat, ce stătea cât-colo, pe trupu-i gras. În picioare, niște cizme de cauciuc, încărcate cu noroi și balegă. Pe brațul rezemat în botă, ținea o haină de ploaie, iar pe cap, o năframă lila cu roșu, ce o vedeai de departe. Fața roșie, gura știrbă toată, dar râsul și veselia nu-i lipseau de pe față.

Aveți telefon? Cum să vorbim?

-Are o fată de-a me… Dă-mi numa’ număru! Du-te, copilă, cu doamna!

-O să va trimit un telefon!

Buimăcită, bucuroasă, totuși, doamna ia fetița, așa cum era, din câmp, încălțată cu cizme și ea, cu o rochiță, pe trupu-i slăbuț, picioarele goale, urcă în mașina doamnei și…nimic ciudat, pentru ele, decât pentru aceasta.

Da, vorbiseră înainte, la telefonul prietenei, care avea rude în satul acesta și ea. Dar, atââât de simplu…. ! Prea simplu!

Mătușa fetiței, aflase despre condițiile de viață ale doamnei, despre luxul din locuința și din sufletul acesteia.

Doamna n-apucă să-și revină bine. Se blocase, dintr-o dată, dar accepta, încântată fiind de chipul blând al fetiței de nici 12 ani, ocheșucă, cu părul împletit în două codițe lungi, cu niște ochi pătrunzători pe fața-i puținică, slabă, numai osul și pielea. Înțelege dintr-o privire orice gând al femeii, n-o contrazice, ba, o aprobă din cap și gesturi.

A urmat apoi, tot ce putea mulțumi pe cineva. De la nelipsitul telefon mobil, cumpărat și dăruit și ei și mătușii, ca să poată vorbi cu nepoata, până la rochițe, cărți, atlase, agrafe, bijuterii, rechizite.

-Doamnă, știți, eu nu port orice !

Așa spunea fetița, strâmbând din nas, uneori și refuzând lucrurile cumpărate de doamna.

-Nici eu nu-ți cumpăr orice! Vreau să fii frumoasă, să citești, să înveți și să fii la înălțime, când va începe școala. Văd că nu-ți place să citești și nu vrei. O să învățăm împreună și o să te ajut și la lecții.

Doamna încercă să-i ofere ei ce i-ar fi oferit propriului copil. Pe care nu l-a avut nicicând.

Dar, fetiței îi plăcea, în primul rând, să se joace cu câinele ciobănesc pe care-l țineau liber, în curtea casei cu etaj, leagănul, ciuperca, terasa, toate erau locuri de odihnă și relaxare.

Dar, cum rădăcinile rămân în pământ și dorul de casa făcută din chirpici, rămâne în sufletul copilei. Cu patul ca o cutie de lemn, plin cu paie, ce-l ascundea sub cel al mătușii, pe timp de zi, cu mămăliga rece, cu lapte și rareori cu brânză sau carne, cu privitul pe ferestra fără perdele, lutul din târnațul îngust, cu gardul de la drum stricat… nu puteau fi înlocuite cu niciun alt lux din lume. Lacrimi amare curgeau pe fața copilei, ascunsă sub plapumă, seara, înainte de culcare.

-De ce plângi, Rodica ?

-Nu, nu plâng! Vi se pare! N-am nimic!

Dar, Rodica, trebuie să-mi spui! Eu te aud mereu vorbind la telefon. Cu cine? Cu mătușa? Ești nemulțumită de ceva? Spune! Vrei să o invităm pe mătușa ta, până aici? Uite, îi trimit bani de drum!

-Nu, nu cu mătușa vorbeam, nu… De fapt, nu vorbeam!

Doamna rămâne mirată. Nu înțelege. Poate, i  s-a părut! Fetița părea sinceră. Dar…

A doua zi, doamnei îi sună telefonul. Cineva… o prietenă. Îi dictează ceva. Trebuia să noteze. Da, în agenda ei. O deschide, dar nu, nu e agenda ei! E a Rodicăi. A uitat-o aici. Seamănă cu a doamnei. O deschide. Vede. Citește. Vai! Cum? Cine a scris aici? Da, e scrisul fetiței…

„Mă tot pune la lucru, în fiecare zi… Nu-mi place!”

Doamna citește și nu poate să creadă. Când? Când a pus-o la lucru? Da, i-a cumpărat șorțuleț și a ajutat-o la curățatul vinetelor de coajă. Împreună au lucrat în acea zi.

În rest, nimeni, niciodată nu-i ajută doamnei, la lucru. Singură și le face pe toate. De când se știe. Cum să o pună la muncă? Da, la citit, da… Și, o ascultă…

Are toate motivele să cadă pe gânduri. Toate! Cui să-i spună? Domnul e mai mult plecat. El le scoate mereu la cofetărie, la înghețată sau la cumpărături. Când poate.

I-au serbat ziua, cu tort și petrecere, în oraș.

Dar, fetița le-a uitat repede. N-au contat. Cadourile, vizitele, prietenii, toate. Iar zâmbetul fetiței nu era unul curat. La cei 12 ani, parcă…

Mistere, convorbiri, lacrimi, telefon ascuns sub pernă…

La câteva zile, doamna primește un telefon de la mătușa fetiței. Dorea să întrebe despre fetiță, că nu mai știa nimic de ea. Nimic.

Doamna rămâne mirată. Știa că-i dăduse telefonul ei să vorbească, nu o dată… Ca să-i trecă dorul. Restul convorbirii era așa:

,,Auzi, doamnă scumpă, știu că vă aveți bine cu primaru’, care stă peste drum de d-voastră. Mi-o povestit Rodica… Auziți, noi avem aici ajutor social. Îi drept, sântem șapte oameni, cu fată, cu ginere, cu nepoți, altă fată, despărțită de bărbat, nepoata bolnavă. Da, noi știm că de la Primărie se dau case de stat.

-Ce? Ce-s alea ?

-Păi, alea-s păntru năcăjiți. Vrem să venim și să stăm aproape de Rodica, să nu mai plângă atâta… Și de dumneavoastră… să vă putem ajuta. Și pe Rodica. Știți…?

-Păi, cum? Cum? La noi nu sunt case din acelea! Iar primarului nu-i pot cere asta. Cum? Chiar dacă mi-e vecin…

Apoi, ce o să lucrați aici? Din ce o să trăiți?

-Păi, v-om ajuta pe d-voastră.

-La ce? La ce să-mi ajutați ?

-Păi… fata-i bună, de aia v-am dat-o… O mai cerut-o o doamnă, da nu așa de bogată, ca dumneavoastră.

Doamna începe să înțeleagă. Jocurile erau prea murdare și ea nu le putea pricepe. Nici acum și nici la început. Dorea doar să facă un bine. Dorea să crească un pui. Unul străin. Străin de ea și de sufletul ei. Dar, așa departe, n-a putut să priceapă… !

Deci, acum era convinsă că fetița era sunată des de mătușa, pe telefonul ei, pe ascuns, lămuririle erau din amândouă părțile. Era din ce în ce mai convinsă că ceea ce făcea fetița nu era acum la prima încercare.

Începe să gândească. Să analizeze, la rece. Oricum judeca, tot acolo ajungea. Da, judecase doar cu sufletul. Doar cu sufletul! A văzut pe chipul fetiței toată împlinirea unui vis. Un drum în viața ei, care să-i împlinească dorința.

Numai că dușul rece primit acum o ajutase să se trezească, să nu ajungă în fața notarului, să semneze nu doar o hârtie, ci și o condamnare. Dar, greu. Abia după ce povestise cuiva…

-Știi, tanti Marișca, trebuie să vii după fetiță. S-o duci înapoi, la dumneata. Notarul nu poate să facă actele de adopție. Și, trebuie s-o duci acasă, ca să nu intre Protecția Copilului pe fir. Să o caute la d-ta și să o găsescă. Altfel, îți ia fata și o dă la Casa Copilului. Poimâine dimineața să fii sosită aici, să o duci.

-Păi, doamnă, am eu pe cineva aici, o doamnă care mă ajută cu notaru’…

-Poimâine dimineața, să fii aici!

-Dar, doamnă… !

Doamna închide telefonul. Nu mai vrea să continue discuția. Deja era prea mult.

Pregătește fetița, fără să-i spună prea multe. Deja devenise bănuitoare. Parcă urmărea orice gest al doamnei… Cu coada ochiului. De față cu prietenele ei, doamna o întreabă dacă îi place, dacă nu-i lipsește ceva, dacă e sănătoasă și nu o doare ceva.

-Nu, nu, sunt sănătoasă… Mi-e bine! Daaaa… !

-Dar, la lucru te pun?

-Nu! La ce lucru?

Seara, înainte de culcare, fetița plânge în hohote, sub plapumă. D-na încearcă să afle răspunsul.

Nu, nu-i spusese de venirea mătușii. Nu ea… Așa i-a cerut aceasta.

-De ce plângi, Rodica? Ți-e dor de mătușa?

-Nu, nu plâng.

A doua zi, la prima oră, mătușa, aproape în aceleași haine ca atunci când a cunoscut-o, apare la poartă, purtând în spate o sacoșă mare. Goală. Așa-i ceruse doamna.

Din camera ei, fetița îi aude vocea și sare din somn.

-Mătușă, ai venit!

Îi sare în brațe.

Nu părea mirată și doamna înțelese că a fost anunțată dinainte. Dar nu de ea. Reacția ei, expresia feței… Deci, planul lor nu ieșise.

Bagajul făcut nu a încăput nici în patru sacoșe, mari, grele. De aceea, soțul d-nei le-a dus la gară cu mașina. Trenul pleca doar după masă.

Doamna trebuia să plece până la serviciu. Mătușa și fetița au rămas acasă. În casă, nu în curte. Ele au ieșit și s-au așezat pe zidul gardului ce împrejmuia casa primarului.

Lătrată de câini, mătușa n-a renunțat ușor la ideea întâlnirii cu primarul, deși i s-a spus că nu-i acasă. Se așezase cu fusta înflorată, pe zid, cu fetița lângă ea și cu bagajele toate înșirate, lângă gard. Doreau acea rezolvare. Casă de Stat. De locuit sau… de stat? În așteptarea ajutorului social?

-De ce stați pe gard? Vai de mine! Doar v-am lăsat în casă. Nu-i acasă primarul, v-am spus de dimineață! E plecat în delegație.

Cu greu, au renuntat. Cu mare greu. Doar când mașina domnului a ieșit din curte, ca să le ducă la gară. Cu bagaje. Cu multe bagaje. Cu ușurare în suflet, că doamna a trecut pe lângă ceva ce ar fi putut să–i facă atâta rău. Mult rău! Cui să explice? A intrat singură, de bunăvoie. A căutat-o până departe.

În urma mașinii se ridică nori de praf, iar doamna închide porțile în urma lor, lipindu-le, fără mult zgomot. Porțile sufletului.

Da, doamna a înțeles ceva. Că în viață, niciodată să nu gândești doar cu inima! E prea riscant!

FACEREA DE BINE… ARE O ALTA RIMĂ!

-Da, vecină, viața bate filmul!

 

 

 

acum 1 minutAda Milea, Victor Socaciu, Dan Andrei Aldea – astă-seară, la Bistrița: Începe Bistrița Folk! - Ediția a XVII-a a Festivalului BISTRIȚA FOLK debutează azi, la Centrul Cultural Dacia! Evenimentul le propune fanilor acestui gen muzical două seri de recitaluri extraordinare. Victor Socaciu, Ada Milea & Bobo Burlăcianu, Dan Andrei Aldea, Cătălin Condurache și grupul bistrițean Arta vor evolua astă-seară la „Dacia”!
acum 11 minuteAccident mortal la Feldru - Un accident a avut loc, în urmă cu puțină vreme, la Feldru. O persoană s-a răsturnat, cu ATV-ul. În ciuda eforturilor medicilor, victima nu a mai putut fi salvată. 
acum 52 de minuteSmart Cleaning îți ia povara curățeniei pentru sărbători! Dacă îți faci programare din timp! - Mai e puțin și vin sărbătorile de iarnă. Gospodinele deja se gândesc la prăjituri și mâncăruri. Dar nu asta le e cel mai greu. Ci făcutul curățeniei! Smart Cleaning vine în ajutor, dar au o condiție! Programările trebuie făcute din timp pentru ca să poată să vă ajute pe cât mai mulți! Și să poată lucra profesionist, așa cum sunt deja recunoscuți.
acum 2 oreVIDEO – IMAGINI ȘOCANTE! Cum arată Parcul Național Munții Rodnei sub amenințarea securii - O filmare cu drona a celor de la Agent Green arată cât de nemiloși au fost hoții de lemn cu Parcul Național Munții Rodnei, care a fost distrus efectiv de drujbe și securi. Hoții nu s-au sfiit să intre nici măcar în zonele de protecție strictă sau în pădurile cu arbori seculari.
acum 3 oreFOTO – Bistrița a rămas în urmă! Au început lucrările la prima parcare etajată din județ, la Prund! - Conducerea orașului vorbește de construirea unei parcări etajate, de ani de zile. Au rămas vorbele, căci faptele se întâmplă la câțiva kilometri distanță. La Pundu Bârgăului au început deja lucrările la parcare. Autoritățile locale speră ca parterul să fie finalizat până se instalează iarna. 
acum 3 oreDoina Pană (PSD): Viitorul României trebuie să fie în UE, dar nu oricum! Nu în poziția „ghiocelului” - Viitorul României trebuie să fie în UE, dar nu oricum! Nu în poziția „ghiocelului” - consideră vicepreședintele PSD Doina Pană, visând la o Românie demnă, respectată, tratată egal cu celelalte state membre, indiferent de culoarea politică a celor care conduc vremelnic instituțiile europene!
acum 19 oreFOTO – Haos pe strada Crinilor, din cauza unei defecțiuni la o țeavă de gaz - Haos în această după-masă pe strada Crinilor, din cauza unei lucrări pentru remedierea unei probleme la o țeavă de gaz. Strada este blocată complet, traficul fiind deviat pe Cerbului.
acum 20 de oreȘi adulții pot fi adoptați! Proiect inedit, demarat la Bistrița - O instituție din Bistrița a demarat recent un proiect extraordinar prin intermediul căruia zeci de adulți vor fi „adoptați”. Va fi spre binele și sprijinul a sute de copii din oraș.
acum 21 de orePe Turc îl roade curiozitatea! Ce vrea să afle de la Radu Moldovan: - Ioan Turc s-a arătat preocupat de ceea ce se întâmplă cu banii publici. Așa că i-a cerut socoteală președintelui Consiliului Județean cu privire la valoarea unor salarii. Asta, după ce i-a transmis un ”Calmează-te!”,făcând referire la procesul primarului orașului stațiune.
acum 21 de oreFOTO/VIDEO: O bistrițeancă, locul III la Cupa României de Artă Florală - Zilele trecute, la Sibiu, a avut loc Cupa României de Artă Florală. La acest concurs a participat și o bistrițeancă. Ea a reușit să cucerească locul III. A fost foarte apreciată de juriu pentru frumusețile ieșite din mâinile sale la cele trei probe. 
acum 22 de oreIoan Turc s-a înscris în cursa pentru fotoliul de primar! Ce planuri are pentru Bistrița: - Până astăzi s-au putut depune candidaturile celor care intră în cursa pentru fotoliul de primar al Bistriței. Ioan Turc, președintele PNL BN, a anunțat că a intrat și el în această cursă. Mai mult, a prezentat și ideile de guvernare pe care le are.
acum 23 de oreUn important om de afaceri a fost legat și jefuit de hoți, în propria casă - Un important om de afaceri din județ a avut parte de spaima vieții sale, după ce ieri dimineață a fost prădat de hoți. Cei trei i-ar fi pătruns în casă, iar când a fost surprins de proprietar l-au legat. Deocamdată nu se știe ce au furat din locuință.
acum 23 de oreEvitați strada Crinilor! Este închisă pentru lucrări - Intersecția de pe strada Crinilor cu Cerbului este total blocată. Se execută lucrări de conectare a unei conducte. Circulația pe stradă este blocatăp inclusiv dinspre sensul giratoriu de la Coroana.
acum 24 de oreSperați la o parcare sub sau supraterană în Eminescu? Luați-vă gândul! - Vă amintiți despre grandiosul proiect al Primăriei Bistrița care prevedea o parcare sub sau supraterană în Piața Mihai Eminescu? Ei bine, trenul a plecat, iar Primăria Bistrița nu mai poate să acceseze fonduri europene pentru această investiție, iar bugetul municipiului nu poate suporta așa ceva.
acum O ziDe Centenar ne unim cu Maramureș, prin Țara Lăpușului! Chef de zile mari, la granița dintre cele două, mâine! - Bistrița Năsăud și Maramureșul se unesc, în anul Centenarului. Cele două vor fi legate printr-un nou drum, care va fi inaugurat mâine, cu mare fast. Bistrițenii sunt așteptați pe Dealul Șpanului, iar moroșenii, în Țara Lăpușului.