POVEȘTI DIN SAT: Facerea de bine…

POVEȘTI DIN SAT: Facerea de bine…

În veranda largă, cele  două vecine stau la o poveste, pe fotolii, savurându-și cafeluța de dimineță. Așa, cam pe la 10…

-Auzi, tu femeie bună și de omenie, cum zice bunica, te-ai uitat aseară la televizor, să o vezi pe doamna aceea care o înfiat un copil… nu știu de unde era, dar am auzit ce o pățât, cu părinții lui, după ce l-o crescut mare! Doamne ferește! Să faci bine și să primești rău! Până într-atâtaaa!

Tu te miri de ce-ai văzut la televizor, dară, ia ce-o pățit cumnata mea! Și, poate, câââți! Îi plină lumea de neoameni!

Cumnata asta n-o avut copii deloc. O știi, îi mare doamnă, la oraș. S-o gândit să ieie de suflet un copil, să nu fie singuri și pustii, la bătrânețe. Ce nu aveau? Domni mari, cu serviciuri bune, în oraș, casă, avere, de toate…

Află ei, nu știu de unde, că cineva, o femeie ce zice ca i-ar fi mătușă la o copilă, o ține la ea, o crește și o poartă la școală, dar și la vaci și la capre, ca și ei. O ținea femeia că i-ar fi nepoata ei, măcar mai aveau o grămadă de fete și gineri și nepoți. Despărțiți, unii, cu copii de adaos, Doamne ferește! Da, copila, îi zâcea mătușă.

De ce era copila singură pe lume, nu ți-aș putea spune!

O mărs cumnata, o găsât-o în câmp, pe pășune, cu caprele.

O văzut-o, i-o spus mătușii ei ce plan ar avea cu copila și că, acuma, o venit să o cunoască, numa.

–D-apoi, d-nă dragă, dacă ai venit până aici, de departe, ia copila și du-o, ca n-ai vreme dumneata, de îmblat pe drumuri și nice eu, bani de dat, la tren. Ț-o dau, amu ietucă, s-o duci! Până om face actele, s–a învăța cu dumneata, că, te văd femeie serioasă… Și copila-i frumoasă și bună… Îi suna și om mai povesti.

Așa i-a zâs femeia, ciurdăriță și ea, îmbrăcată cu o fustă înflorată, creață, de voal plisat, ce stătea cât-colo, pe trupu-i gras. În picioare, niște cizme de cauciuc, încărcate cu noroi și balegă. Pe brațul rezemat în botă, ținea o haină de ploaie, iar pe cap, o năframă lila cu roșu, ce o vedeai de departe. Fața roșie, gura știrbă toată, dar râsul și veselia nu-i lipseau de pe față.

Aveți telefon? Cum să vorbim?

-Are o fată de-a me… Dă-mi numa’ număru! Du-te, copilă, cu doamna!

-O să va trimit un telefon!

Buimăcită, bucuroasă, totuși, doamna ia fetița, așa cum era, din câmp, încălțată cu cizme și ea, cu o rochiță, pe trupu-i slăbuț, picioarele goale, urcă în mașina doamnei și…nimic ciudat, pentru ele, decât pentru aceasta.

Da, vorbiseră înainte, la telefonul prietenei, care avea rude în satul acesta și ea. Dar, atââât de simplu…. ! Prea simplu!

Mătușa fetiței, aflase despre condițiile de viață ale doamnei, despre luxul din locuința și din sufletul acesteia.

Doamna n-apucă să-și revină bine. Se blocase, dintr-o dată, dar accepta, încântată fiind de chipul blând al fetiței de nici 12 ani, ocheșucă, cu părul împletit în două codițe lungi, cu niște ochi pătrunzători pe fața-i puținică, slabă, numai osul și pielea. Înțelege dintr-o privire orice gând al femeii, n-o contrazice, ba, o aprobă din cap și gesturi.

A urmat apoi, tot ce putea mulțumi pe cineva. De la nelipsitul telefon mobil, cumpărat și dăruit și ei și mătușii, ca să poată vorbi cu nepoata, până la rochițe, cărți, atlase, agrafe, bijuterii, rechizite.

-Doamnă, știți, eu nu port orice !

Așa spunea fetița, strâmbând din nas, uneori și refuzând lucrurile cumpărate de doamna.

-Nici eu nu-ți cumpăr orice! Vreau să fii frumoasă, să citești, să înveți și să fii la înălțime, când va începe școala. Văd că nu-ți place să citești și nu vrei. O să învățăm împreună și o să te ajut și la lecții.

Doamna încercă să-i ofere ei ce i-ar fi oferit propriului copil. Pe care nu l-a avut nicicând.

Dar, fetiței îi plăcea, în primul rând, să se joace cu câinele ciobănesc pe care-l țineau liber, în curtea casei cu etaj, leagănul, ciuperca, terasa, toate erau locuri de odihnă și relaxare.

Dar, cum rădăcinile rămân în pământ și dorul de casa făcută din chirpici, rămâne în sufletul copilei. Cu patul ca o cutie de lemn, plin cu paie, ce-l ascundea sub cel al mătușii, pe timp de zi, cu mămăliga rece, cu lapte și rareori cu brânză sau carne, cu privitul pe ferestra fără perdele, lutul din târnațul îngust, cu gardul de la drum stricat… nu puteau fi înlocuite cu niciun alt lux din lume. Lacrimi amare curgeau pe fața copilei, ascunsă sub plapumă, seara, înainte de culcare.

-De ce plângi, Rodica ?

-Nu, nu plâng! Vi se pare! N-am nimic!

Dar, Rodica, trebuie să-mi spui! Eu te aud mereu vorbind la telefon. Cu cine? Cu mătușa? Ești nemulțumită de ceva? Spune! Vrei să o invităm pe mătușa ta, până aici? Uite, îi trimit bani de drum!

-Nu, nu cu mătușa vorbeam, nu… De fapt, nu vorbeam!

Doamna rămâne mirată. Nu înțelege. Poate, i  s-a părut! Fetița părea sinceră. Dar…

A doua zi, doamnei îi sună telefonul. Cineva… o prietenă. Îi dictează ceva. Trebuia să noteze. Da, în agenda ei. O deschide, dar nu, nu e agenda ei! E a Rodicăi. A uitat-o aici. Seamănă cu a doamnei. O deschide. Vede. Citește. Vai! Cum? Cine a scris aici? Da, e scrisul fetiței…

„Mă tot pune la lucru, în fiecare zi… Nu-mi place!”

Doamna citește și nu poate să creadă. Când? Când a pus-o la lucru? Da, i-a cumpărat șorțuleț și a ajutat-o la curățatul vinetelor de coajă. Împreună au lucrat în acea zi.

În rest, nimeni, niciodată nu-i ajută doamnei, la lucru. Singură și le face pe toate. De când se știe. Cum să o pună la muncă? Da, la citit, da… Și, o ascultă…

Are toate motivele să cadă pe gânduri. Toate! Cui să-i spună? Domnul e mai mult plecat. El le scoate mereu la cofetărie, la înghețată sau la cumpărături. Când poate.

I-au serbat ziua, cu tort și petrecere, în oraș.

Dar, fetița le-a uitat repede. N-au contat. Cadourile, vizitele, prietenii, toate. Iar zâmbetul fetiței nu era unul curat. La cei 12 ani, parcă…

Mistere, convorbiri, lacrimi, telefon ascuns sub pernă…

La câteva zile, doamna primește un telefon de la mătușa fetiței. Dorea să întrebe despre fetiță, că nu mai știa nimic de ea. Nimic.

Doamna rămâne mirată. Știa că-i dăduse telefonul ei să vorbească, nu o dată… Ca să-i trecă dorul. Restul convorbirii era așa:

,,Auzi, doamnă scumpă, știu că vă aveți bine cu primaru’, care stă peste drum de d-voastră. Mi-o povestit Rodica… Auziți, noi avem aici ajutor social. Îi drept, sântem șapte oameni, cu fată, cu ginere, cu nepoți, altă fată, despărțită de bărbat, nepoata bolnavă. Da, noi știm că de la Primărie se dau case de stat.

-Ce? Ce-s alea ?

-Păi, alea-s păntru năcăjiți. Vrem să venim și să stăm aproape de Rodica, să nu mai plângă atâta… Și de dumneavoastră… să vă putem ajuta. Și pe Rodica. Știți…?

-Păi, cum? Cum? La noi nu sunt case din acelea! Iar primarului nu-i pot cere asta. Cum? Chiar dacă mi-e vecin…

Apoi, ce o să lucrați aici? Din ce o să trăiți?

-Păi, v-om ajuta pe d-voastră.

-La ce? La ce să-mi ajutați ?

-Păi… fata-i bună, de aia v-am dat-o… O mai cerut-o o doamnă, da nu așa de bogată, ca dumneavoastră.

Doamna începe să înțeleagă. Jocurile erau prea murdare și ea nu le putea pricepe. Nici acum și nici la început. Dorea doar să facă un bine. Dorea să crească un pui. Unul străin. Străin de ea și de sufletul ei. Dar, așa departe, n-a putut să priceapă… !

Deci, acum era convinsă că fetița era sunată des de mătușa, pe telefonul ei, pe ascuns, lămuririle erau din amândouă părțile. Era din ce în ce mai convinsă că ceea ce făcea fetița nu era acum la prima încercare.

Începe să gândească. Să analizeze, la rece. Oricum judeca, tot acolo ajungea. Da, judecase doar cu sufletul. Doar cu sufletul! A văzut pe chipul fetiței toată împlinirea unui vis. Un drum în viața ei, care să-i împlinească dorința.

Numai că dușul rece primit acum o ajutase să se trezească, să nu ajungă în fața notarului, să semneze nu doar o hârtie, ci și o condamnare. Dar, greu. Abia după ce povestise cuiva…

-Știi, tanti Marișca, trebuie să vii după fetiță. S-o duci înapoi, la dumneata. Notarul nu poate să facă actele de adopție. Și, trebuie s-o duci acasă, ca să nu intre Protecția Copilului pe fir. Să o caute la d-ta și să o găsescă. Altfel, îți ia fata și o dă la Casa Copilului. Poimâine dimineața să fii sosită aici, să o duci.

-Păi, doamnă, am eu pe cineva aici, o doamnă care mă ajută cu notaru’…

-Poimâine dimineața, să fii aici!

-Dar, doamnă… !

Doamna închide telefonul. Nu mai vrea să continue discuția. Deja era prea mult.

Pregătește fetița, fără să-i spună prea multe. Deja devenise bănuitoare. Parcă urmărea orice gest al doamnei… Cu coada ochiului. De față cu prietenele ei, doamna o întreabă dacă îi place, dacă nu-i lipsește ceva, dacă e sănătoasă și nu o doare ceva.

-Nu, nu, sunt sănătoasă… Mi-e bine! Daaaa… !

-Dar, la lucru te pun?

-Nu! La ce lucru?

Seara, înainte de culcare, fetița plânge în hohote, sub plapumă. D-na încearcă să afle răspunsul.

Nu, nu-i spusese de venirea mătușii. Nu ea… Așa i-a cerut aceasta.

-De ce plângi, Rodica? Ți-e dor de mătușa?

-Nu, nu plâng.

A doua zi, la prima oră, mătușa, aproape în aceleași haine ca atunci când a cunoscut-o, apare la poartă, purtând în spate o sacoșă mare. Goală. Așa-i ceruse doamna.

Din camera ei, fetița îi aude vocea și sare din somn.

-Mătușă, ai venit!

Îi sare în brațe.

Nu părea mirată și doamna înțelese că a fost anunțată dinainte. Dar nu de ea. Reacția ei, expresia feței… Deci, planul lor nu ieșise.

Bagajul făcut nu a încăput nici în patru sacoșe, mari, grele. De aceea, soțul d-nei le-a dus la gară cu mașina. Trenul pleca doar după masă.

Doamna trebuia să plece până la serviciu. Mătușa și fetița au rămas acasă. În casă, nu în curte. Ele au ieșit și s-au așezat pe zidul gardului ce împrejmuia casa primarului.

Lătrată de câini, mătușa n-a renunțat ușor la ideea întâlnirii cu primarul, deși i s-a spus că nu-i acasă. Se așezase cu fusta înflorată, pe zid, cu fetița lângă ea și cu bagajele toate înșirate, lângă gard. Doreau acea rezolvare. Casă de Stat. De locuit sau… de stat? În așteptarea ajutorului social?

-De ce stați pe gard? Vai de mine! Doar v-am lăsat în casă. Nu-i acasă primarul, v-am spus de dimineață! E plecat în delegație.

Cu greu, au renuntat. Cu mare greu. Doar când mașina domnului a ieșit din curte, ca să le ducă la gară. Cu bagaje. Cu multe bagaje. Cu ușurare în suflet, că doamna a trecut pe lângă ceva ce ar fi putut să–i facă atâta rău. Mult rău! Cui să explice? A intrat singură, de bunăvoie. A căutat-o până departe.

În urma mașinii se ridică nori de praf, iar doamna închide porțile în urma lor, lipindu-le, fără mult zgomot. Porțile sufletului.

Da, doamna a înțeles ceva. Că în viață, niciodată să nu gândești doar cu inima! E prea riscant!

FACEREA DE BINE… ARE O ALTA RIMĂ!

-Da, vecină, viața bate filmul!

 

 

 

loading...
acum 24 de minuteFOTO – Se poate! Cei din Sîngeorz chiar curăță după animalele lor! - Insistența e mama succesului. Iar câteodată, și măsurile mai drastice! Dar rezultatul e cel dorit. Iar imaginile surprinse zilele trecute arată asta. Un bărbat din Sîngeorz strânge în găleată ce a rămas în urma calului său. Deci, se poate!
acum 2 oreDOLIU: A murit badea Vasile Dâncu din Runcu Salvei… „Un fenomen. Un țăran autodidact care și-a depășit condiția” - Tristețe și doliu în Runcu Salvei și în lumea literară care l-a cunoscut pe badea Vasile Dâncu. Poetul în vârstă de 79 de ani s-a stins azi-noapte. „A fost un fenomen: un țăran autodidact care și-a depașit condiția. A plecat din sat de două ori: prima dată să intre în Istoria Literaturii și Acum. Sper ca Dincolo să fie acea lume pe care a trăit-o, a visat-o și scris-o în cărți!”, a scris nepotul său, Vasile George Dâncu...
acum 3 oreFOTO: Faimoasa campioană Nadia Comăneci – impresionată de Produs în Bistrița-Năsăud, la o ședință foto Iiana! - O ședință foto în studiourile Iiana – compania care a ridicat la rang de artă contemporană vestimentația tradițională – a adus-o în prim plan pe campioana mondială Nadia Comăneci, una dintre cele mai valoroase gimnaste din toate timpurile. Sportiva a făcut cunoștință cu bunătățile  Produs în Bistrița-Năsăud!
acum 4 oreVIDEO – Tânărul care a murit aseară în Dumitrița se căsătorise de doar două luni - Aseară, un tânăr de 20 de ani din comuna Dumitrița și-a găsit sfârșitul la mai puțin de un  kilometru de casă. Tânărul a fost declarat decedat, după 50 de minute de aplicare a manevrelor de resuscitare. Rafael muncea la o fabrică de sticlă și era căsătorit de nici două luni.
acum 10 oreFOTO/VIDEO – Și-a văzut moartea cu ochii: A sărit peste calea ferată, a intrat într-un gard și s-a trezit cu mașina arzând ca o torță - Un accident urmat de un incendiu a avut loc în urmă cu puțin timp pe DN17, în Livezile. Un tânăr din Republica Moldova a sărit cu mașina peste calea ferată, a intrat într-un gard și s-a trezit cu autoturismul arzând ca o torță.
acum 16 oreFOTO/VIDEO: Un tânăr de 20 de ani și-a pierdut viața, în urma unui accident de motocicletă - În urmă cu puțin timp, un tânăr de 20 de ani din Dumitrița și-a pierdut viața, după ce a fost implicat într-un accident de motocicletă.
acum 17 oreFOTO/VIDEO – O șoferiță a rupt un copac, două semne rutiere și un stâlp de iluminat. Un bebeluș era în mașină - O șoferiță a reușit în această seară să rupă un copac, două semne rutiere și un stâlp de iluminat public. În autoturism se mai afla o tânără, dar și un bebeluș de 8 luni. Din fericire nimeni nu a suferit răni grave.
acum 21 de oreFOTO: Picnic la o terasă din Bistrița! „Atragem atenția asupra acestui loc abandonat…” - Profesori și elevi din Bistrița și-au dat întâlnire astăzi la terasa Vama Veche din Bistrița, organizând aici un inedit picnic prin care să atragă atenția asupra unui loc abandonat pe nedrept de autorități și de bistrițeni: râul Bistrița, cu falezele sale acum îngropate în praf și buruieni, care ar putea deveni cu adevărat o atracție turistică importantă.
acum 23 de oreUn rodnean a dispărut fără urmă de două luni. Familia îl caută inclusiv prin Facebook - Un rodnean de 37 de ani a dispărut fără urmă, în urmă cu două luni. Nu este prima dată când bărbatul, care este în evidență cu probleme psihice, pleacă de acasă fără să spună cuiva ceva. Familia îl caută inclusiv pe Facebook.
acum O ziProfesorul Ion Voica a decedat! Acesta își sărbătorise ziua de naștere acum două săptămâni - Omul de fotbal Ion Voica a decedat noaptea trecută. Se pare că i-a venit de hac diabetul, boală cu care se lupta de mai mult timp. Acesta își sărbătorise ziua de naștere în urmă cu nici două săptămâni. Potrivit Sportul Bistrițean, în această dimineață s-a stins unul dintre cei mai apreciați  și longevivi profesori de...
acum O ziVIDEO: Judecătorul Cristi Danileț, la Bistrița, despre droguri care acaparează școli și legi care trebuie respectate - Cristi Danileț (judecător la Curtea de Apel Cluj, fost membru CSM, formator, doctor în drept și fondator VeDemJust) a fost invitat ieri la ONG Fest, pentru a vorbi despre statul de drept pe înțelesul tuturor, dar și la Colegiul „Liviu Rebreanu” unde a aflat de la elevi că, dacă ar avea parte de o zi fără reguli, ei și-ar lua profesorii la bătaie...
acum O ziFOTO – ALTCEVA! Kiddino, spațiul unde copilul tău își poate face temele, se poate juca sau petrece cu prietenii - S-a deschis un nou spațiu de joacă în oraș! La Kiddino, copilul tău nu doar că se poate bucura de copilărie, dar poate chiar ”scăpa” de teme. Aici e disponibil și un program after-school, unde copilul mănâncă și își pregătește lecțiile pentru a doua zi. Iar petrecerea de ziua de naștere e exclusivă! Și asta nu e tot!
acum 2 zileFOTO – A trimis un tânăr la spital, după ce a încercat să întoarcă, într-o parcare, fără să se asigure - Un bărbat de 54 de ani din Beclean a cauzat un accident rutier în această după-masă, chiar în față la fabrica Betak. Acesta a încercat să întoarcă cu autoturismul, într-o parcare, fără să se asigure. Accidentul a avut loc în urmă cu puțin timp, pe strada Industriei, chiar în față la fabrica Betak. Din primele...
acum 2 zileFOTO: De la Vocea României, la ONG Fest, în Bistrița! - Rumoare, agitație și zâmbetele unor voluntari pasionați au animat astăzi, la prânz, porticurile de la Sugălete, în centrul orașului unde a început cea de-a doua ediție a ONG Fest – un proiect independent care provoacă şi testează ideile comunităţii, un prilej de consolidare a unei comunităţi formată din oameni liberi, responsabili şi fericiţi – inițiat de Asociația Armonia Bistrița. Printre voluntari – și Alexa Dragu, care făcea senzație la Vocea României, alături de fratele ei,  Eduard...
acum 2 zileVIDEO – La primele ore ale dimineții, o familie din Prundu Bârgăului a avut parte de spaima vieții! S-a trezit cu ursul în față - Un bărbat și cei doi fii ai săi au avut parte în această dimineață de spaima vieții lor, în timp ce mergeau în pădure, după lemne. Cei trei s-au trezit în față cu un urs, care era prins într-un laț. După o desfășurare de forțe, animalul a fost eliberat și s-a întors în pădure.