O mulțime de legende bântuie în preajma castelului Teleki din Posmuș: Pe vremuri, în zonă erau amenajate băi sărate la poalele Cetățuii din Posmuș. Locul a fost luat în arendă de un evreu pe nume Victor Taler. Până la venirea comuniștilor, în 1945, oamenii veneau aici să-și trateze diverse boli.
De atunci și legenda relatată de Linbert Martin din Posmuș care venea aici în fiecare an. El a povestit că pe la 1930, aici a venit la tratament un domn din Timișoara, imobilizat în scaun cu rotile.
După un an de tratament cu apele sărate din Posmuș omul s-a pus pe picioare și s-a vindecat. Băile erau atât de renumite încât erau vizitate regulat inclusiv de oameni din alte țări.
Una dintre cele mai interesante legende este cea istorisită de mai mulți localnici. Se pare că pe vremuri, Cetățuia Posmușului ar fi fost locuită de uriași.
Se spune că uriașii din Cetățuia Posmușului obișnuiau să-ți împrumute sita pentru cernut întinzând doar mâna.
Comunicau adesea prin strigăte sau semnale luminoase – se istorisește în Monografia Posmușului, semnată de Ioan T. Someșan, Aurica T. Someșan și Vasile S Tutuia.
Legenda vorbește și de fata unui uriaș, pe nume Roadâșa care într-o zi – pe când se plimba prin împrejurimile cetății – a zărit un plugar pe câmp. L-a apucat de mijloc și l-a adus la tatăl ei, exclamând – Uite, tată, ce vierme am găsit!
Tatăl fetei a sfătuit-o să pună „viermele” la locul lui pentru că acesta își lucrează pământul ca să-și întrețină familia…
O altă legendă legată de această cetate: Pe la 1917 – 1920, în vârful cetății era un horn de lărgimea unui butoi. Copiii care pășteau vitele prin împrejurimi – obișnuiau să se distreze adunând pietre pe care le aruncau în horn.
După zgomotul produs de pietrele care ajungeau la fundul hornului, s-a stabilit că hornul este foarte adânc. Unii se jurau că acolo ar fi existat un vulcan, pe vremuri, și că hornul era de fapt craterul săpat de căutătorii de comori…
ALTE vremuri: Iese la lumină adevărul despre cumplita moarte a negustorului Michael Textoris
