Dacă vreți să reușiți să vindeți ceva ce NU SE POATE VINDE, trebuie să citiți cartea Petrei Boantă: „Pur și simplu nu înțeleg de ce socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg. De ce merg să cumpăr hârtie igienică și vânzătorul ăla reușește să-mi bage pe gât confetti pentru petrecere și mănuși de grădinărit?”
Geoffrey A. Moore: Traversarea abisului
Pe scurt, dacă faci şi pian şi chitară şi vioară şi fotografie, pictură şi sculptură nu vei face bine nici una din ele. Ideea este să îţi găseşti un domeniu în care să devii expert. Iar acest lucru se aplică şi în afaceri, dacă nu chiar într-o măsură şi mai mare. Tot după acest principiu s-a ghidat şi Geoffrey A. Moore. În loc să scrie încă un manual plictisitor de marketing general, a descoperit că există un domeniu în care strategiile diferă puţin și a ieşit Traversarea abisului.
Moore scoate în evidenţă un aspect foarte important: când vine vorba de introducerea unei noi tehnologii, abisul este reprezentat tocmai de această trecere, dintr-o parte în alta, un drum anevoios dacă nu ai citit cartea de faţă şi dacă nu cunoşti… puţină istorie.
Petra Boantă: Cum să vinzi o pereche de bocanci în toiul verii
Cum să vând ceva ce NU SE POATE VINDE? Pur și simplu nu înțeleg de ce socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg. De ce merg să cumpăr hârtie igienică și vânzătorul ala reușește să-mi bage pe gât confetti pentru petrecere și mănuși de grădinărit? Nici măcar nu aveam nevoie de așa ceva și totuși AM CUMPĂRAT!
„Petra ne oferă o lectura spumoasă, presărată cu povești amuzante, emoționante, lecții valoroase și tehnici testate de vânzări și marketing care ne vor schimba radical percepția cu privire la rolul pe care îl are un VÂNZĂTOR în orice organizație.”
Mihail Păunescu: Ultimele luni din viața lui Achim Ioachim
Ultimele luni din viața lui Achim Ioachim, de Mihail Păunescu, roman care a obținut premiul pentru debut pe 2017, la Editura Cartea Românească, a fost lansat la târgul Gaudeamus în toamna lui 2018.
Să ai în vedere secvențele de viață ale unor oameni simpli, pe de o parte, și, pe de altă parte, să scrii despre un personaj care aproape e fără identitate, care trăiește și ni se dezvăluie doar prin ochii celor cu care interacționează – o contabilă și o menajeră – fără ca el să intervină în vreun fel asupra părerilor pe care le generează, un personaj aflat la limita dintre patologie și mister, pare un subiect sortit eșecului încă din start. Și, totuși, romanul lui Mihail Păunescu ne reține atenția de la primele până la ultimele lui pagini. Învățăm de aici că nu există subiecte care să aducă succes sau eșec prin ele însele.
Zorin Diaconescu
