Pe la sfârșitul anilor ’70, a fost lansat filmul românesc „Eu, tu și Ovidiu”, o comedie muzicală, de vacanță estivală. Comunismul pregnant al acelor vremuri era asigurat de pretextul realizării „comenzii 201” de către o uzină metalurgică din Constanța. Sîc!

Desigur, Ovidiu era statuia de la malul mării ce îl reprezenta pe poetul roman exilat de împăratul Augustus.

Mai avem statui cu numele Ovidiu, dar nu-s făuriți din marmură, ci din carne și oase. O asemenea statuie umană, de fapt un ansamblu funerar al politicii românești are și Bistrița în proprietate. E senator, dar țeapăn ca activitate. Este bătut în cuie 4 ani, de unde și vorba „să vii să-ți dau cuie la statuie”.

Senatorul Ovidiu Florean, având limbaj articulat și deget opozabil, însuflețește uneori forma fără fond, rostind cuvinte pe care și Caligula nu le-ar fi rostit în fața calului. Și ăla tot senator. Pentru cuvântul „ceacanău” și alte politețuri a fost condamnat definitiv de o instanță să-i ceară scuze public președintelui CJ, Radu Moldovan. Din acel moment a redevenit statuie. Ok, la statuie se dau cuie, dar se mai dă și altceva? O pedeapsă, un cadou pe creștet de la păsări, ceva? Nimic.

Ovidiu romanul a scris versuri. Ovidiu senatorul face postări. „Merge mintea la băiatu'”, așa cum spune filosoful Guță, dar la prostii. Nu face pipi în lift și nici nu se așează în autobuz pe locul gravidelor, dar emană în spațiul public flatulență neuronală.

Ultima sa poezie, pardon nemernicie, face o aluzie la genocidul din ultima conflagrație mondială: „Ințelepciunea evreiască spune că mai bine opresc rușii gazul decât să dea nemții drumul la el”.

Numai evreu să nu fii citind acest sinistru mesaj. Pentru asemenea glume, orice înalt demnitar ar trebui să dea socoteală. Nu și statuia, evident. Ce să-i ceri statuii când ea este statuie? Poți s-o vandalizezi, s-o pictezi cu pokemoni. S-o demolezi. Dar atât.

Era în filmul ăla românesc o scenă când Florin Piersic și Violeta Andrei cântau melodia „Oare cine ești tu?”.

Chiar așa, cine ești tu, Ovidiu? Dacă s-ar face un remake s-ar intitula: „Eu, tu și cuie la statuie”. Parol!