Locuiesc cu drag în Bistrița de 43 de ani. Sunt fericit, mă simt acasă deoarece îmi aduce mereu aminte de orașul meu natal, Sighișoara. Dincolo de ideea de vechi, de burg, de biserică evanghelică, ambele orașe mai au în comun o aplecare identică spre flori, copaci, arbuști, parc, apă. Eu îndrăznesc a zice că Bistrița este un oraș al florilor, de aceea o iubesc !
Am ieșit ieri să fac niște instantanee cu f l o r i. Am câteva puncte „strategice” unde merg în fiecare primăvară când timpul permite. Pozele, frumoase și la zi, le voi pune pe pagina mea de Facebook și tot pe FB pagina de călătorii – JURNAL de VACANȚĂ ca să nu ocup prea mult loc în ziar. Pe strada Odobescu – uriașa magnolie mov, în Parcul Eminescu, florile caișilor ornamentali, pe Alba Iulia caișii, cireșii, vișinii și… merișorii în floare.
Am rămas fără oxigen! Nu vă ascund surprinderea, durerea și tristețea când mi-am dat seama că pozele mele cu merișorii atât de dragi mie și multor prietene cărora trimițându-le urările de la mulți ani, de pe Facebook, le însoțeam textul, îl înfrumusețam cu imaginea merișorilor încărcați de floare…
Ei bine, cu lacrimi de durere și furie trebuie să vă spun că aceștia nu mai sunt, nu mai există! Au fost tăiați, fără milă, pentru a se face o parcare mai mare! Până în poarta vechiului spital…
Asfalt, beton, piatră de caldarâm! Ce păcat! Ce pierdere!
Nu-mi place să vorbesc fără acoperire. Am selectat pentru voi câteva imagini cu ceea ce a fost în 2016. Fotografiile, cele marcate cu negru, vorbesc despre DECESUL nejustificat al acestor minunați copaci ornamentali – Merișorii trecuți de vârsta de 7 ani și tăiați fără milă! Cui folosește? Vorbim de nici 20 locuri de parcare!!! Mă întreb: ce suflet pot avea cei ce comit asemenea fapte…? Priviți…! Ce ziceți…?!
