Se întâmplă în fiecare miez de lună, în ziua de 15, de la orele 15:15, în Piața Mihai Eminescu: o mână de copii însoțiți de generoasa lor profesoară se încăpățânează să ofere trecătorilor câteva mici surprize. De această dată – lumânări speciale…
În lumina Învierii, Prietenii lui Eminescu de la Palatul Copiilor Bistrița s-au întâlnit duminică, 15 aprilie, la ora 15 și 15, la statuia Poetului din oraș. Evenimentul a început cu un microrecital din poezia eminesciană „Învierea”, elevii împărtășind apoi din creația lor versuri inspirate de această poezie.
S-au oferit trecătorilor, în memoria poetului, lumânări înfășurate în versuri eminesciene despre Înviere, legate cu un șnur tricolor. „Oamenii au primit lumânările cu atâta drag!”, a exclamat Corina Cucuiet.
Participanții au fost încântați de timpul petrecut „acasă” la Eminescu: „Dacă iubiți și voi poezia, alăturați-vă în acest an, în fiecare lună, pe data de 15, la ora 15:15, Prietenilor lui Eminescu, la statuia acestuia…!”, a transmis pentru Bistrițeanul.ro Ioana Valea, elevă în clasa a VI-a care frecventează clubul de Jurnalism, la Palatul Copiilor din Bistrița.
Mihai Eminescu – ÎNVIEREA
Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morții rece spirit se strecură-n tăcere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în tratajul străvechii evanghelii.
C-un muc în mâni moșneagul cu barba ca zăpada,
Din cărți cu file unse norodul îl învață
Că moartea e în luptă cu vecinica viață,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada.
O muzică adâncă și plină de blândețe
Pătrunde tânguioasă puternicile bolți:
„Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colț,
Înveninând pre însuși izvorul de viețe.
Nimica înainte-ți e omul ca un fulg,
Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă,
În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg.”
Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială
Și negrul întuneric se sperie de șoapte…
Douăsprezece pasuri răsună… miez de noapte…
Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…
Colo-n altar se uită și preoți și popor,
Cum din mormânt răsare Christos învingător,
Iar inimile toate s-unesc în armonie:
„Cântări și laude-nălțăm
Noi, Ție Unuia,
Primindu-L cu psalme și ramuri,
Plecați-vă, neamuri,
Cântând Aleluia!
Christos au înviat din morți,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!”
