În 1967, Emil Hidoș absolvea ca șef de promoție Școala Comercială din Cluj și se angaja ospătar în Bistrița, la restaurantul Ciocârlia. Era cel mai bun în meseria lui. Nu călca picior de nomenclaturist în oraș, fără ca tânărul ospătar să nu se asigure că „domnii” de la București vor aprecia osteneala cadrelor cu răspundere provincială.
Când ieșea de la serviciu, își arunca pe umăr radioul Albatros. Aștepta emisiunea lui Cornel Chiriac, pe atunci realizator la Radio București.
Cam așa începe o impresionantă poveste care îl are în centru pe bistrițeanul Emil Hidoș, publicată zilele trecute de Valentin Șchiopu, în Press One. O poveste despre un tânăr din oraș care la cei 19 ani, voia să se distreze și să asculte muzică și care i-a scris lui Cornel Chiriac, la Europa Liberă, șase scrisori, semnate Brian Jones.
Mai târziu avea să afle că doar una a ajuns la destinație, celelalte fiind oprite de Securitate la poștă. Acestea aveau să-l coste zeci de ani de umilințe și șase ani de pușcărie la Aiud și la Jilava.
Emil Hidoș este autorul unei reviste-manifest, „un supliment bistrițean de informare muzicală”al cărui rol era declarat încă din primul număr: „Rolul acestui supliment este de a-i ajuta pe tinerii din acest oraș înapoiat, de a-i informa în legătură cu ultimele noutăți din muzica ușoară și din lumea Pop-ului. Sunt un tânăr bistrițean, la fel ca voi, nemulțumit de grija ce ne-o poartă oamenii vârstnici, de felul în care înțeleg ei că trebuie să ne petrecem timpul liber, să ne distrăm. Putem spune că distracțiile noastre sunt admirabile, sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire”.
Revista se numea Wald old Popp și cuprindea informații despre trupele la modă și topurile din Europa, pentru ca, la final, să ridice o întrebare: „Oare pe când libertate totală?”. A fost multiplicat la indigo și difuzată în cercul de prieteni ai lui Emil, un exemplar fiind ascuns în spatele unei icoane din apartamentul lui.
În iarna anului 1969, lua naștere și Organizația Tinerilor Liberi (OTL). Întâlnirile conspirative aveau loc acasă la Hidoș: se asculta muzică înregistrată pe bandă de magnetofon, dar și posturile Europa Liberă, Radio Luxemburg sau Radio Beograd. De Revelion, „tinerii liberi” din Bistrița, care nu erau mai mult de zece, și-au consfințit legătura vărsând câteva picături de sânge pentru o „frăție de cruce”.
Într-un număr din noiembrie 1971, ziarul Scânteia Tineretului dezbătea pe larg cazul bistrițeanului Emil Hidoș, sub titlul „De ce s-a scufundat vaporul lui Emil? Gașca, expresie a singurătății și sărăciei spirituale”. Un fost coleg de muncă povestea reporterului despre gașca celor Șapte frați: „S-au înfrățit așa cum scrie în cărți, bând fiecare o picătură de sânge din sângele celorlalți. Lăudau grupurile de hippie și au spus că ar trebui să facem la fel. Eu i-am contrazis spunând că aceia sunt niște oameni murdari și numai muzica e de capul lor…”
Pentru aceste „rebeliuni” – Emil Hidoș a fost condamnat la 24 de ani de închisoare, după recurs pedeapsa fiindu-i redusă la 6 ani, între care au fost și 6 luni petrecute la Jilava.
Între timp, rockerul bistrițean s-a mutat din Munchen înapoi în Bistrița și locuiește în Mogoșeni, alături de soția sa, trei câini și șapte pisici.
Despre Emil Hidoș puteți reciti câteva tulburătoare mărturii și accesând linkurile de mai jos:
Crăciun în puşcărie. Colinde interzise
SECURITATEA în Bistriţa ştia tot! Inclusiv cât de zgomotoşi sunt bistriţenii când fac dragoste
Sursa: Pressone.ro
Foto @ Raul Ștef
