Sanda Cioancă are 62 de ani și locuiește în Tureac, comuna Tiha Bârgăului. De 17 ani lucrează la Leoni, dar pe noi ne-a cucerit la Muzeul Județean, unde ne-a vorbit minute în șir despre leacurile naturale și costumul popular țesut chiar de ea.
Plină de energie și optimism, Sanda Cioancă i-a însoțit pe copiii din Tureac la târgul organizat în curtea Muzeului Județean de Liceul Agricol și Asociația Ruralis, în cadrul proiectului „Plante, oameni și Povești vindecătoare”:
FOTO: Plante, oameni și povești vindecătoare, la Muzeul Județean din Bistrița
„Sunt foarte de leac plantele astea…! Sunt foarte importante. Este Coada Șoricelului – dacă ai o rană, se poate spăla cu ceai de coada șoricelului. Se poate și bea ceaiul, pentru fiere. Sunătoarea este bună pentru stomac și pentru ficat. Barba Ursului e foarte bună pentru hepatită.
Tot pentru stomac oamenii de la noi folosesc rotopasca. Sovârvul calmează bine durerile de stomac. Și e folositor chiar și pentru animale… Cunosc eu pe cineva care avea ulcer și a folosit sovârv. Nu l-a vindecat chiar de tot, dar i s-a ameliorat boala… Sunt multe alte plante peste tot în jur…”, ne-a explicat Sanda Cioancă.
Cine cunoștea tainele naturii avea șanse în plus…
„Când noi eram copii și răceam, bunica ne culegea și ne trata cu lemnul pe care crește zmeura. Padeș îi spunem noi. Îl rupea bucăți, îl punea să fiarbă și ne dădea ceai din ăla să bem. Imediat ne trecea răceala…
În fân sunt amestecate tot felul de flori. Strohul ăla, cum se spune la noi, îl aduna bunica mea și îl punea la fiert într-o oală. Din ăla își făcea abureală. Își acoperea capul cu un prosop și stătea în aburi, deasupra oalei… Avea un efect imediat. Toată răceala se ducea ca luată cu mâna. Abureala aia cred că este ce se numește la oraș infuzie… Chiar și acum folosesc oamenii la noi așa ceva”, ne-a mai mărturisit Sanda Cioancă.
Mai demult nu erau atâtea farmacii și nici atâția medici. Oamenii erau nevoiți să se trateze singuri, acasă. Cine cunoștea tainele naturii – cine reușea să se apropie cu atenție de natură – avea șanse în plus, ne-a mai explicat Sanda Cioancă.
Toate aceste secrete naturale le-a învățat și ea de la mama și de la bunica ei. Tot de la ele a învățat și cum se coase.
I-a însoțit pe copiii din Tureac la Bistrița și le-a împodobit standurile cu pânzături țesute chiar de ea. „Toate cusăturile și păretarele de la mine de-acasă sunt țesute de mine. Și costumul popular pe care-l port e făcut de mine! Mama m-a învățat să cos de la 6 ani. Coseam pe atunci cu mărgele, pe pânză de casă țesută în casă, la lampă… Că nu aveam curent electric atunci… Puneam lampa pe masă și coseam…”, ne-a mai povestit cu mândrie Sanda Cioancă.
Nu a dus o viață tocmai ușoară. Familiei sale i-a fost destul de greu. Tatăl ei a rămas paralizat, după armată. A fost sarcina mamei să-i întrețină pe cei patru copii ai familiei. „Banii se câștigau foarte greu pe atunci…”, recunoaște Sanda Cioancă.
„Dar sunt mulțumită de mine și de viața mea. Mai ales atunci când pot să-i înveselesc și pe oamenii mei dragi din jur. Le cânt, le spun tot felul de glume, până când îi văd că zâmbesc, chiar dacă am și eu destule probleme pe cap…”
