Întotdeauna, prostul obicei de a grăbi lucrurile încarcă panoplia eșecurilor. Firescul „lucrului bine făcut” s-a transformat în timp într-o alergare de a face ceva acolo. Un ceva care să fie la număr, să fie mult, bine și să vadă poporul că se face.
Dacă tot menționăm poporul ca destinatar al efoturilor celor ce ne conduc, devine necesar să apreciem și miștourile acestuia vizavi de conducători.
Să luăm „par egzamplu” hotărârea administrației locale de a schimba denumirea Parcului Municipal Bistrița.
Ca un omagiu adus fostului suveran al României, în virtutea unui secol de la nașterea sa, parcul se va numi Regele Mihai. Buun.
Întocmai ca la un concurs de patinaj viteză, s-a dat startul ideii în urmă cu o lună, a fost creat bustul pe ascuns, s-a dat hotărâre de Consiliu Local, s-a sărit peste aprobări și autorizații… Mă rog, totul ca să fie omagiat momentul din 25 octombrie.
De ce pe fugă? Deoarece, nimeni, absolut nimeni din primăria Bistrița, nici primar, nici hârțogar, nici vreun consilier nu și-au dat seama de la începutul anului și până acum că pe 25 octombrie omagiem 100 de ani de la nașterea suveranului.
Au fost ocupați toți. Au muncit. Ba în concedii la mare, ba să se antreneze să huiduie la congres, ba să bage șopârle, să bârfească, să huzurească și să-și ia bănuții.
Acum nu este vorba de vreo luptă între cei care doreau ca parcul să se numească George Coșbuc sau Regele Mihai… Ci de o meteahnă administrativă, prietenă bună cu lenea, nepriceperea și dezinteresul.
Je m’en fiche, spune francezul, dar nu s-a referit vreodată la faptul că „mă duc să mă p…ș” în noua toaletă a primarului. Uite aia realizare…!
O budă dedicată, personalizată – o prioritate. Ce s-ar fi făcut bistrițenii cu un primar care se putea descărca oriunde cu jet? Propunem ca buda respectivă să se numească Ioan Turc. Tot ca un omagiu.
Suntem siguri că va fi convocată o ședință de îndată a Consiliului Local și se va aproba și un atenuator de zgomot când se trage apa peste așteptările cetățenilor.
Și dacă tot vorbim de Regele Mihai, trebuie spus că suveranul a dat cadou o insignă unui coleg. După ce acel coleg o furase și i-o înapoiase!
– De ce ai furat insigna?, a fost întrebat copilul.
– Ca să am o amintire de la majestatea sa…
Bistrițenii n-au furat. Dimpotrivă, au oferit. Voturi pentru Turc. Și li s-a dat înapoi până li s-a umplut frigiderul. Atunci nu este normal ca popor să faci miștouri? Uite, o întrebare pentru Ioan Turc: De ce n-are melcul labe?
P.S. N-are nevoie. E primar.
