Omul la mânie cade în nebunie, se spune într-un proverb care ne îndeamnă la echilibru sufletesc și la a nu ne pierde cu firea. Mulți oameni au făcut la mânie – când s-au înfuriat, când s-au enervat, când și-au pierdut firea – lucruri pe care nu au mai putut să le repare. Și care le-au schimbat definitiv viața…
Furia dezlănțuită relevă o parte violentă și răzbunătoare a omului. Iar cel mai bine este să nu ajungem la ea. Pentru că o dată declanșată, ea devine necontrolabilă, la fel ca nebunia.
Se știe că violențele de limbaj atrag violențele fizice, de aceea se cere să fim cumpătați în vorbire. Cel mai bine este ca atunci când sufletul se închide, să se închidă și gura.
Dacă am fost jigniți sau nedreptățiți, este bine să răspundem cu o reacție tăcută ofenselor, pentru a nu le escalada. Cu răbdare și tenacitate, poate fi absorbit orice conflict și poate primi o altă turnură decât cea violentă.
Arta constă nu în a nu avea conflicte, pentru că – vrând-nevrând – toți le avem… Arta constă în a ști cum să le absorbim și să le aplanăm, pentru a nu ajunge la mânie extremă. Pentru că – vorba celor înțelepți: omul la mânie cade-n nebunie...
Foto @ Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea
