Destinul care lucrează pe misterioase căi ne-a scos la iveală, în această inexplicabil de răcoroasă dimineață de mai, câteva fotografii de o rară frumusețe. Autorul este un bistrițean care a avut privilegiul să privească în ochi singura mândrie a lui Dumnezeu…

S-au împlinit zilele trecute 127 de ani bătuți pe muchie de la nașterea lui Blaga. Așa că profităm de ocazie și vă reamintim cele patru răscolitoare versuri:

Tristețea renunțării Dumnezeu o încerca molatic.
Și lumea toată o făcu, sieși străin, c-un gest tomnatic.
O singura mândrie avu – gospodarind cenușile:

în ipostază de amurg să-nchipuie brândușile…

Cunoscătorii știu deja, iar prietenii o pot confirma. Când îți începi ziua murmurând versurile magice de mai sus – toate celelalte se aranjează de la sine: Vei avea și astăzi parte de o zi luminoasă precum brândușele. Nu te vei certa cu nimeni. Șeful te va aprecia în sfârșit, la birou. Ba, cu puțin noroc, îți va arunca, în treacăt, inclusiv un compliment. Bani vei avea pe săturate. Ziua însăși ți se va așterne la picioare ca o nesperată promisiune. Pentru că există această ultimă mândrie a lui Dumnezeu: brândușele…  

Fotografiile îi aparțin lui Cristian Trișcaș, inspector la Direcția de Servicii Publice Bistrița. El este cel care a surprins brândușele, la vreo patru kilometri de limita județului. În Munții Maramureșului, chiar zilele trecute. 

Foto @ Cristi Trișcaș / Biodiversitate & Geodiversitate Bistrița-Năsăud