Spre binele și protecția noastră, a tuturor, pentru bunul mers al destinului nostru ca oraș, județ, regiune, nație, continent – ca să fie bine pentru toată lumea – am fost convinși că merită să ne depănăm viața între interdicții.
Am învățat din mers să ne strecurăm printre interdicții și limite. Să respirăm pe sub sau pe deasupra. Să ne păstrăm echilibrul între zidurile care se turtesc. Se apropie amenințător. Se fac scut de jur împrejur. De bună voie. Pentru protecția noastră, a tuturor.
Căci fără asemenea vitale borne kilometrice, nu am fi decât o biată turmă de oi…
Fără toate aceste interdicții care ne sar în cârcă de pretutindeni, cu bună-voință
Interzise – opiniile adverse, pentru că nu-și dorește nimeni să se trezească pe frunte cu eticheta strâmb lipită sau greșită de-a dreptul…
Interzise – și părerile majoritare, pentru că nu-i convine nimănui să facă parte din mulțimea docilă și proastă…
Interzise – și repejor cenzurate – izbucnirile, respirațiile inverse sau direcțiile de mers conexe.
Interzise – bolile sau slăbiciunile.
Interzise – strângerile de mână.
Interzise – îmbrățișările.
Interzise – intrările în interior fără mască. Interzise – deplasările în exteriorul limitelor…
Interzise – în curând – până și necesitățile…!
Foto @ Cornel Ciocan
