De câte ori pașii încâlciți ai destinului ne poartă pe lângă o măgăoaie precum cea de la Supercom, cădem pe gânduri. Și ne lăsăm inevitabil pradă unui mărunt exercițiu de admirație…

Se întâmplă uneori să zărim macaraua Supercom scormonind cu brațul în butoiul de plastic și apoi ieșind la iveală cu sacul ăsta lung, plutind prin aer spășit, ca un învins… Nu știm exact în care zile ale săptămânii, dar de fiecare dată când surprindem măgăoaia în acțiune – ne lăsăm pradă admirației.

Dacă ne aflăm în dispoziții luminoase, intrăm în vorbă cu oamenii. Îi întrebăm de sănătate, de noroc în viață, de puteri sau vise zdrobite în lada de gunoi.

Dacă nu avem chef de vorbă, stăm pur și simplu și privim îngândurați întregul proces… Aparent fără nicio legătură – se prea poate întâmpla să ne amintim o lungă listă de expresii și proverbe în latină. Mai exact expresia – Fericit este cel care se face util prin ajutorul oferit… (Beatus, qui prodest, quibus potest). S-a  pierdut, desigur, între altele, mult mai celebre, precum De gustibus et coloribus, non disputandum. În traducere liberă, Gusturile și culorile nu se discută. Sunt certitudini. Sau Errare humanum est, sed perseverare diabolicum. A greși este omenesc, dar când greșești cu perseveranță, ești chiar nesimțit. Diabolic, mă rog…

Dar ce ne-am face totuși fără ei…? Fără cei care, în locul nostru, se ocupă de mizeriile, murdăria și gunoiul pe care îl lăsăm în urmă…?