Rămâne acesta singurul loc curat și limpede în care ne mai putem întâlni… Pentru că, înainte de a fi bine din nou, va fi foarte rău. Să nu ne turmentăm nici cu neștiința inconștientă, nici cu miștocăreală românească… Lucrurile vor evolua în mai rău.
„Ne așteaptă cel mai memorabil an de până acum. Peste arcuri de timp vom povesti nepoților noștri despre anul acesta: anul coronavirusului, al epidemiei din 2020. Tot așa cum 1453 e anul căderii Polisului, iar 1989 e anul rostogolirii istorice…”, scria zilele trecute Crin Triandafil Theodorescu, preotul din Lușca și custode al Peșterii Tăușoare.
„Răul, urâtul și întunericul șarjează omenirea, ca dintotdeauna, cu îngăduința întristată a Domnului. Există un scop în toate… Și aici e unul, chiar dacă acum suntem încremeniți de spaimă și ne este mintea uluită, ca o vrabie care nimerește într-o vitrină cu cristale…”
Așa cum există, încă, în ciuda tuturor opreliștilor, în ciuda interdicțiilor – un limpede loc – singurul loc – în care ne mai putem întâlni…
Singurul loc în care sufletul are voie să se înalțe mai presus de spaimă: o rugăciune. Într+un ungher al casei… Care să înceapă, inevitabil, cu o șoaptă: Slavă ție, Dumnezeule mare și adânc înșurubat în oasele noastre mărunte…
Există trei feluri de oameni: cei cărora le e frică, cei care cunosc prea puțin pentru a le fi frică, și cei care cred în Învierea lui Hristos…
Ne vom vedea așadar în rugăciune… Sus să avem inimile!
[arve url=”https://youtu.be/ewTxXpSzpNM ” /]
