Se anunță un an cel puțin interesant – dacă ar fi să judecăm după petardele care au împușcat anul cel vechi – mai puțin decât în anii trecuți, totuși, când își întindeau fumurile până spre dimineață… Sau dacă ar fi să luăm aminte la colindătorii din Moldova care au bubuit și ei din tobe, încercând din răsputeri să alunge răul anului vechi de pe străzile Bistriței…

Inclusiv în noaptea dintre ani. Au aterizat parcă de nicăieri în capătul pietonalului – puțin după miezul nopții. După ce bistrițenii urmăriseră deja focul de artificii printre valurile de ceață și perdeaua de luminițe ale pietonalului – mărșăluind deja cuminți, aproape încolonați spre casele lor…

Șuvoiul de oameni s-a despicat la un moment dat – dezvăluind un cerc de admiratori. În mijlocul lor: colindătorii din Moldova. Loveau cu sete în tobe, fericiți să participe și ei la ceremonia de intrare în noul an. Sau poate doar conștiincioși. 

Au dansat în jurul unei sticle, au mormăit că „se uită lumea la ea, se uită lumea ea” și că „el muncește și eu beu, el muncește și eu beu…”   În timp ce unii treceau pe alături, ignorând cu nonșalanță străvechile tradiții ale înaintașilor.

Sau alții, cuceriți de ritmul energic, schițau – timid, ca să nu-i judece lumea prea aspru – și câteva mișcări de încălzire pe loc…

Cei mai curioși din fire au ciulit urechile, încercând să înțeleagă cuvintele. Ce vor să spună colindătorii moldoveni ? Ce misterios mesaj se ascunde îndărătul textului…?!

Un spectator mai în vârstă care i-a urmărit printre gene preț de câteva minute bune – a remarcat oarecum intrigat ceva despre costumele de ursari. Ceva despre ursul care nu se mai întrezărește  dintre atâția ciucuri. Ceva și despre faptul că măcar au muncit din greu, cum s-au priceput ei mai bine. Măcar au colindat toate străzile orașului în lung și-n lat, în ultimele două săptămâni. De-acum anului vechi nu-i mai rămâne decât s-o șteargă naibii odată din mintea noastră. Să vină următorul. Poate la fel de prăpădit și de bezmetic ca și ăsta care și-a dat obștescul sfârșit… Sau poate încă și mai și.

Sau poate că apusul de soare este doar răsăritul văzut de la spate…