Pesemne că nu am fost suficient de cuminți, sau nu am reușit să impresionăm suficient încât să primim și noi un strop de zăpadă care să acopere străzile cenușii, să le transforme, ca prin farmec, în imaculate întinderi albe… pesemne că suntem din nou nevoiți să admirăm o zi de iarnă doar în fotografii…
Ne-am resemnat deja și am pierdut șirul zilelor de Crăciun în care admirăm zăpada doar în fotografii. De această dată fotografiile îi aparțin lui Albert Gavrilă – un împătimit al drumețiilor care a evadat, alături de prietenii săi, încă din a doua zi de Crăciun – sus, spre munte, spre Tihuța…
Se pare că doar departe, departe mai ai șanse să găsești imperiali brazi încotoșmănați în straie luminoase și albe… Sau căsuțe învelite într-un strat subțiratic de zăpadă…
Sau chiar și o sanie din alte vremuri care se scurge alene pe șosea, spre nicăieri…
Acolo încă ai șanse să surprinzi copaci înstelați numai pentru tine, peisaje încremenite în care timpul nu mai ticăie amenințător sau suflete înălțate spre văzduh care au curajul să ignore isteriile vremurilor…
Foto @ Gavrilă Albert
