Luni, în a doua zi de Paști, una dintre cele mai îndrăgite tradiții în Bistrița era ca tinerii să meargă la udat. Băieții își cumpărau parfum de trandafir de la farmaciile din oraș. La sfârșit de zi, se încingeau adevărate jocuri de noroc și pariuri pe ouă roșii:
Era unul dintre cele mai vechi obiceiuri ale sașilor bistrițeni, frecvent întâlnit în toate satele din Ardeal.
Gustav Zikeli, unul dintre tipografii bistrițeni care a marcat istoria orașului, la începutul secolului XX, relatează în Memoriile sale acest obicei.
„De Paști, în a doua zi, băieții mergeau la «udat». Din farmacie își cumpărau parfum de trandafir sau un alt parfum. Mergeau în casele unde locuiau fetele cunoscute de ei și cereau voie să le ude.
Iar după ce și-au făcut treaba, aveau voie să-și aleagă un ou colorat, dintr-un coșuleț. Udătorii deosebit de favorizați primeau pe lângă acestea, totuși, foarte rar, și o portocală, denumită pe săsește Pomeranze”, scrie Zikeli.
Vânătorii de ouă și jocurile lor de noroc…
Tot în zilele libere de Paști, tinerii obișnuiau să facă pariuri pe ouăle roșii, primite după ce umblau la udat.
„Așa cum se găsesc mai multe feluri de vânători, erau atunci și vânătorii de ouă.
Unii dintre băieți intrau în fiecare casă unde știau că sunt fete și adunau o mulțime de ouă.
La surplusul de ouă, desigur că erau la ordinea zilei jocurile de noroc. Se ciocneau fie capătul ascuțit, fie cel rotunjit al oului. Iar cel al cărui ou se spărgea, acela pierdea. Sau oul era luat în mână, se punea pumnul deasupra și între degetul mare și arătător se lăsa o gaură de 1-2 centimetri.
Dacă celălalt arunca un creițar (n.r. monedă mică de argint, ulterior de aramă, utilizată în sudul Germaniei, Austro-Ungaria, Transilvania și Bucovina până la sfârșitul sec. XIX) în această deschizătură, iar banul rămânea acolo – câștiga și primea oul.
Dacă nu nimerea creițarul, era pierdut…!”, mai povestește Gustav Zikeli.
Foto @ Bistrița de altădată
