Ședință de Colegiu Prefectural! Discuție despre victimele traficului de persoane. Se ajunge într-un impas: e nevoie de colaborare interjudețeană. Se dă soluția: Convenție între CONSILIILE JUDEȚENE! „Mă ofer eu… să rezolvăm mai repede!”, s-a trezit vorbind prefectul. Audiența a rămas consternată…Rezolvarea nu era la el…
A fost ședință de Colegiu Prefectural ieri, la Palatul Administrativ. Unul din punctele de pe ordinea de zi a fost legat de traficul de persoane și implicarea instituțiilor în ajutorarea victimelor.
După ce reprezentanții Centrului Regional Împotriva Traficului de Persoane Cluj Napoca au dat un exemplu ipotetic, au început să vină „soluțiile” din partea instituțiilor bistrițene.
Reprezentanții acestora au explicat ce ar putea să le ofere victimelor, în funcție de profilul fiecărei instituții.
Mai multe despre acest subiect puteți reciti AICI:
La un moment dat, a apărut un impas: DACĂ nu mai există locuri de cazare în centre, pentru victimele minore, ce se întâmplă?!
Reprezentanții centrului Regional de la Cluj Napoca au explicat că o soluție ar fi realizarea unei convenții între Consiliul Județean Cluj și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, în ceea ce privește colaborarea între DGASPC-uri, instituții SUBORDONATE Consiliilor Județene și totodată finanțate de acestea.
Explicația o puteți urmări în video de mai jos:
La un moment dat s-a adus în discuție chiar colaborarea cu unele centre de minori din Timișoara.
La finalul discuțiilor, cuprins probabil de dorința de implicare și de avântul de a face și el ceva, prefectul Ovidiu Frenț s-a oferit să intervină și să rezolve RAPID treaba, chiar dacă nu ține de atribuțiile sale.
„Mă ofer și eu să facilitez această legătură, să nu mai apelăm la doamna comisar șef. Ci să discut eu cu doamna prefect de Timiș și domnul prefect de Cluj și să rezolvăm mai repede!”, s-a trezit vorbind prefectul Ovidiu Frenț.
Conform listei de instituții subordonate Prefecturii, Consiliul Județean și implicit DGASPC nu au nimic de-a face cu instituția al cărui șef e Ovidiu Frenț. Totuși, apreciem bunele intenții. Nu și atunci când nu-și au sens.
