Așa cum ați auzit! Dacă voi credeți că locuiți într-o mică urbe în nordul țării, să știți că nu e NIMIC mai fals…! Citadina noastră – că așa-i place Turc-ului nostru să-i spună, e TOCMAI capitala țării! E… Bucureștiul!
Nu am răbdat și-am zis că-i musai să vă dau acest mare BREICHING NIUZ…! Am aflat, la ceas de seară, cea mai mare veste!
Urbea noastră cu iz de burg european – așa cum îi spunea fosta administrație – s-a transformat – sub mâinile galbene pricepute – în citadină, așa cum îi spune Turc-ul nostru. Eheee, dar nu în orice citadină! Ci tocmai capitala țării – BUCUREȘTI!
Cum am aflat? Păi dintr-o pură… întâmplare!
L-am sunat, noi, ăștia care-l tot bâzâim cu întrebări ca să mai aflăm cum se mișcă treburile cu PUG-ul, cu gunoaiele, cu mai cine știe ce lucruri care nu ne lasă nici pe noi să dormim.
Nu doar că Turc-ul nu răspundea la telefon, dar și pistoalele sale – adică cei ce ar trebui să-l facă auzit – a se citi viceprimar sau purtător de voce – au tăcut, spunând că numai Nelu poate da informațiile cerute.
Le spunem că nenea Nelu nu e de găsit, și aflăm că e plecat la București, cu niște treburi, pe o perioadă mai lungă de timp – întâlniri cu comisii, etc. – chiar lăsându-și înlocuitor la dat autografe.
Nu l-am mai sunat pe nenea Nelu, sau pe Turc-ul nostru, cum vreți voi, ca să nu îl deranjăm! Nici el n-a mai sunat înapoi!
Dar, la ceas de seară, în timp ce admiram apusul de soare prin centrul vechi al Bistriței… ne-am trezit… în București! În pas alert, cu copilul de mână, se plimba… însuși primarele Ioan Turc!
Nă vă dați seama ce șoc pe noi când am aflat că așa arată Bucureștiul… Abia am mai găsit telefonul să-l cipăm pe edilul nostru cum se plimbă pe străzile Bucureștiului!
Ne-am zis că o astfel de veste e musai să o aflați și voi! Noi stăm la capitală, dom`le, și n-am știut!
Să ne trăiască Turc-ul, că MAARE schimbare a adus! Uitați de gunoaie, de două PUG-uri și alte cele și savurați viața de capitală!
Până înțelegeți și voi astă minune ce ne-a fost dat să trăim sub cârma noii conduceri – să ne transformăm dintr-un mic orășel direct în capitală – eu fug să-mi schimb numele din Bistrițel în… Bucureștel!
V-am pupat, bucureștenii mei, pe voi și pe toți cei din provincie!
