„Petru a fost, mai întâi, un uluitor profesor. Ceea ce înseamnă, cred, trei virtuţi reunite: o ştiinţă de carte masivă şi limpede, o boierească savoare a cunoaşterii şi o miraculoasă vocaţie de a transmite. Ceea ce ştia, Petru ştia nu doar cu precizie, ci cu voluptate. Degusta pagina bine scrisă ca pe un alcool subtil, ca pe o licoare narcotizantă.
Formula casant. Geometric, dar era capabil şi de uleiuri mateine, de parfumuri grele şi de mici leşinuri romantice. Putea sistematiza un gând până la mineralitate, dar nu excludea metafore vertiginoase şi dulceţurile răsăritene. Erudiţia lui avea manierele seducţiei. Te confisca, te corupea, te lichida. Adică îţi lichefia toate habitudinile şi toate prejudecăţile. Într-un anumit sens, Petru era, de aceea, de-a dreptul periculos. Putea induce scurte (sau mai lungi) pierderi de identitate: sfârşea prin a te locui…”
Fragmentul de mai sus îi aparţine lui Andrei Pleşu şi face parte din volumul colectiv Amintiri despre Petru Creţia. A fost publicat de Editura Şcoala Ardeleană, în 2017.
A fost coordonat de Maria Gabor Şamşudean – profesoară de latină vreme de zeci de ani la Colegiul „Liviu Rebreanu” din Bistrița.
Despre „întâiul om de cultură al ţării” – cum îl numise Constantin Noica pe Petru Creţia – Gabriel Liiceanu notează că „Inteligenţa lui era incisivă: tăia gânduri care, deja despicate, păreau să nu mai suporte o nouă diviziune. În ce şcoli o şlefuise? Nu studiase în nicio universitate celebră şi nu avusese maeştri. Totul se născuse miraculous, printr-un soi de partenogeneză cultural. Avea ceva suveran în conducerea unui gând către imprevizibilul deznodământului său…”
Cum s-a născut această extraordinară carte?
„Totul a început în februarie, în 2017, când am citit în Răsunetul despre comemorarea lui Petru Creţia. Se împlineau 90 de ani de la naşterea sa. Dar eu am citit după ce evenimentul se desfăşurase deja. Atunci am luat legătura cu fosta mea elevă, Adriana Barna, şi l-am contactat împreună pe domnul Pintea… I-am spus domnului Pintea că-mi pare foarte rău că n-am ştiut de eveniment, că aş fi venit, pentru că domnul Petru Creţia mi-a fost profesor. Când a auzit, a rămas uluit: Cum? L-aţi cunoscut pe Petru Creţia?! Am început atunci să povestim despre profesorul meu…„, ne-a mărturisit profesoara Maria Gabor Şamşudean.
Apoi Ioan Pintea, managerul Bibliotecii Judeţene, i-a propus să-l ajute cu câteva rânduri despre Petru Creţia. În aprilie urmau să se împlinească 20 de ani de la moartea profesorului. „Iar dânsul voia să facă şi atunci o comemorare. Dar şi să scoată o broşură cu texte despre marele profesor… Petru Creţia scria la un moment dat Ce mult am vrea, după ce murim, să mai dăinuim o vreme… M-a impresionat enorm. Şi atunci am decis să trec la treabă. Să-i împlinesc oarecum această emoţie – să dăinuie un pic în plus chiar şi după moarte…”, ne-a mai mărturisit profesoara Maria Gabor.
Aşa se face că profesoara din Bistriţa a luat legătura cu foşti colegi şi studenţi, dar şi cu prieteni care l-au cunoscut pe Petru Creţia. A ieşit un impresionant volum de amintiri din care se întrupează – fluid şi suveran – silueta unui gânditor, profesor, scriitor care a influenţat pentru totdeauna destinul multor altor oameni de cultură contemporani…
(va urma)
Lansarea volumului Amintiri despre Petru Creţia în 2017, la Târgul de carte Gaudeamus, București:
 pierderi de identitate: sfârşea prin a te locui…”){kind=link}