Din beție se mai trezește omul, dar din prostie – niciodată, mi-a spus prietenul meu Pică din Josenii Bârgăului. S-a dus să servească cu o bere un client, iar eu am rămas să gândesc la acest proverb românesc care a intrat în conștiința publică neîntâmplător…
Omul beat într-adevăr, cuprins de bună dispoziție, se copilărește și se prostește. Ba vorbește mult și de toate, ba îl apucă dansatul sau cântatul.
Mai este o vorbă care spune că dacă bei și nu faci prosti, bei degeaba.
A doua zi, cu mahmureala în corp, cel ce a băut se trezește, se reechilibrează și ia de la început o săptămână de lucru, gospodărește, cu gândul la ce are de făcut și cu sufletul mai ușurat de cheful cu oameni dragi.
Dar prostul? Prostia este definită de un filisof ca împietrire în proiect. Cum ar veni, prostul o ține numai pe a lui și își are sursele dintr-un orgoliu nemăsurat.
El nu ascultă de nimeni, este expertul-experților și toată lumea vede că face numai greșeli și prostii.
Nu e prost acela care nu știe pe ce continent este Argentina sau care este capital Franței… Dar e prost acela care nu știe ce este viața, cinstea, respectul și grija față de semeni.
Prost este bogatul lacom care strică viețile multor oameni, îngrădindu-le libertatea pentru îmbuibarea lui. Fără să-și înțeleagă că o să plece de pe pământ cu mâinile goale. Prost este cel care se droghează la volan și omoară oameni nevinovați.
Se mai spune și că mama proștilor este mereu gravidă și că de ei nu putem scăpa… Iar dacă stai să te uiți la știri și la faptele zilnice ale proștilor, îți dai seama că așa este…
Așadar prostul așa rămâne toată viața. Dar datoria noastră este să le mai și spunem, din când în când, cam cum și la ce rubrică stau în lume.
Am mai băut după aceste reflecții o bere cu Pică pentru că m-am gândit: ce sărăcia, doară din beție te trezești a doua zi, numa’ din prostie – niciodată…
Foto @ Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea
