S-a făcut cerul portocaliu ieri seară, la Bistrița, înainte de ploaia cu tunete și fulgere subțiri. Iar unii dintre noi și-au permis un minut de liniște. Încercând să-și arunce privirile dincolo de blocurile gri… Stând la pândă – cercetând înălțimile nesfârșite, scotocind după minuni…
Sau ascultând o vreme, în liniște, ultimele picături care alunecă de pe acoperișuri de bloc ignorate…
Ai spune că pe acolo, printre nori, se scurg spre noi minunile îndelung așteptate. Ai spune că de-acolo vine pacea, în fâșii misterioase. Dar în realitate, nu e chiar așa.
În realitate – un minut de liniște în care ochii sfredelesc văzduhul poate să fie cu adevărat înșelător și himeric.
Poate să scoată la iveală nebănuite culori în care orașul se învăluie, gata să te seducă încă o dată, pentru ca apoi să te izbească furios de pământ. Sau dimpotrivă, se poate dovedi la fel de plictisitor ca spălatul covoarelor…
VIDEO: Un minut de libertate supremă, în parcul municipal din Bistrița. Peisaj cu ființe neobișnuite
VIDEO: Un minut de stranie ninsoare, la sfârșitul lui martie, în Bistrița…
