Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud au publicat recent câteva detalii interesante despre una dintre marile personalități ale Năsăudului: Constantin C. Moisil.
Constantin Moisil este cel căruia îi datorăm înființarea Arhivelor în județul nostru (alături de eforturile lui Iuliu Moisil), fiind totodată un erudit în domeniul arheologiei şi numismaticii. El a iniţiat în ţara noastră disciplinele auxiliare ale istoriei precum paleografia, heraldica, medalistica şi sigilografia.
Constantin Moisil s-a născut la Năsăud, bunicul său, Grigore Moisil fiind vicarul Rodnei. Tatăl – Constantin Gr. Moisil – avea un doctorat la Universitatea din Viena și era profesor la Gimnaziul din Năsăud. Unchiul său era profesorul și scriitorul Iuliu Moisil.
A urmat școala primară și liceul în orașul natal. S-a înscris apoi la secția de istorie a Facultății de literatură de la Universitatea din București, în Vechiul Regat.
După absolvire, a predat la liceul la Focșani (1898-1899), la Tulcea (1899-1910) și în cele din urmă la București, la Liceul „Matei Basarab”.
Întoarcerea sa la București a coincis cu numirea sa ca asistent la noua secțiune de numismatică a Academiei Române. Constantin Moisil va deveni șeful secției în 1933, ocupând postul până la moartea sa.
S-a alăturat Societății Numismatice Române, în 1913 și a devenit redactor al Buletinului acesteia.
A fost primul care a clasificat banii geto-daci și a studiat pe larg monedele românești medievale. Și-a luat doctoratul la Universitatea din Cluj, subiectul disertației sale fiind moneda valahă sub Casa Basarab.
Se pare că a fost primul doctorat din România în numismatică.
Constantin Moisil a condus Arhivele Naționale ale României din 1923 până în 1938. Numirea sa ca director a avut loc în toamna anului 1923. A fost selectat după ce a primit recomandări favorabile de la universitățile din țară și de la specialiști.
A conceput prima revistă de arhivistică a țării, „Revista Arhivelor”.
Primul număr a apărut în 1924, iar până la încheiere publicația a atras colaboratori de seamă precum Nicolae Iorga, Ioan Lupaș, Ilie Minea, Petre P. Panaitescu, Ioan C. Filitti , Dan Simonescu, Emil Vârtosu, Paul Gore, Ștefan Meteș, Sever Zotta și Mihai Costăchescu.
Constantin Moisil a susținut un nou statut legal pentru Arhive, unul care să ia în considerare atât realitățile unei Românii Mari lărgite, cât și daunele suferite de arhivele românești în timpul primului război mondial.
Legea, pe care a inspirat-o în mare măsură, a fost adoptată de către Parlament în mai 1925. A prevăzut o Arhivă Centrală la București, cu direcții regionale la Iași, Cluj, Cernăuți și Chișinău.
Tot el a elaborat planuri pentru prima Școală de pregătire a arhiviștilor din țară, care s-a deschis sub direcția sa în 1924 și a atins nivelul universitar în 1932.
Până la mijlocul anului 1924, a deschis un spațiu expozițional la arhive, care a devenit muzeu permanent al instituției. În calitate de director, a publicat peste 570 de studii, inclusiv 42 în istorie, 93 în arheologie, 160 în numismatică, 41 despre medalii, 22 despre sigilii, 4 în metrologie și 15 în didactică, precum și lucrări despre heraldică. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1948.
Fiul său a fost celebrul matematician Grigore Moisil, iar nepoata sa este istoricul Zoe Petre.
Foto @ Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud / Alina Pavelescu
(Constantin Moisil este pe rândul al treilea, cel cu barbă)
