Gheorghe Cobuț are 61 de ani și poate fi întâlnit – în mijlocul scânteilor sau lovind cu un ciocan în fierul cald, roșiatic – pe unul dintre pasajele Bistriței. Face și el parte din Povestea Vinului pusă la cale de voluntarii Asociației Mocănița Transilvaniei.
„Încercăm să facem aici niște balamale”, ne explică meșterul fierar Gheorghe Cobuț.
Scânteile sar de jur împrejur, iar loviturile de ciocan care cad ritmic, cu putere, modelează fierul spre forma pe care și-o dorește el.
„Să tot fie vreo 40 de ani de când sunt fierar. Am avut un mare maestru – Costan Uifelean. E mort acum, Dumnezeu să-l odihnească în pace, că de la el am învățat toate tainele meseriei… A fost un fierar deosebit, foarte renumit”, ne-a mărturisit Gheorghe Cobuț.
Gheorghe Cobuț a recunoscut că a ajuns fierar fără să vrea. Pe când avea vreo 20 de ani a ajuns la Costan Uifelean ca să-l roage să-i facă o căruță. „S-a tot uitat la mine, și când l-am întrebat de preț, mi-a zis scurt să vin trei zile la el la lucru… Asta a fost convenția… Așa că m-am dus… M-am priceput, mi-a și plăcut, și după aia n-am mai plecat”, și-a amintit zâmbind Gheorghe Cobuț.
„E o meserie grea, foarte murdară, și toxică… Se câștigă bani, e adevărat. Dar îți cam mănânci sănătatea pentru banii ăștia…”
Gheorghe Cobuț ne-a mai povestit că are un atelier adevărat în care face de toate. Ce a adus acum la Povestea Vinului reprezintă doar 10% din ceea ce are acasă. Aici poate să „modeleze” în fier tot felul de potcoave, clopote, topoare, cuțite sau balamale.
„Cumpărăm fierul din magazin, cumpărăm cărbunii… Când am timp, fac eu și cărbunii… Am venit la Povestea vinului cu fiul meu care mă moștenește, slavă Domnului. Să sperăm că va duce el tot atelierul mai departe…”
