Copiii din Bistrița-Năsăud obișnuiau să-și umple zilele de sărbătoare ale Paștilor cu o mulțime de jocuri amuzante. Unul dintre cele mai populare jocuri era și Hapucul – un precursor al jocului de oină.
În a doua și a treia zi de Paști copiii din Bistrița-Năsăud jucau un fel de fotbal cu bâte: Hapucul. În unele zone cunoscut și drept „hopâc” – numele mingii cu care se jucau copiii.
Spre deosebire de fotbalul clasic, la hapuc mingea nu trebuia să ajungă în poartă, ci în gaură. Iar copiii nu aveau voie să atingă mingea cu piciorul, ci cu niște bâte special cosntruite pentru joc.
Se formau două echipe, se delimita terenul şi se făceau găurile în teren. Fiecare jucător avea gaura lui pe care trebuia s-o păzească cu sfinţenie de minge. În caz contrar, ieșea afară din joc.
Mingea era și ea una special, făcută cu pricepere de cel mai experimentat jucător. Era vorba de un ghem de cârpe legate strâns cu sfoară.
Hapucul era un fel de predecesor al oinei. Jocul era foarte popular în zona Bârgăului, dar și pe Valea Țibleșului. Era literă de lege să fie jucat în preajma sărbătorii de Paști. Bătrânii de pe Valea Bârgăului povestesc că îl ştiu juca de când lumea şi pământul.
Și în Agrieș, fetele și băieții ieșeau pe hotar, jucând hopâcul de Paști.
Tinerii nu aveau voie la joc în prima zi de Paști. Așa că ieșeau la hotar și își omorau timpul cu diferite jocuri tradiționale: „hopâcul” sau „de-a una și fuga”.
Ambele era de fapt variante ale jocului tradițional de oină, cu o minge confecționată din păr de vacă și cârpe…
Foto @ Libertatea.ro
