„Am așteptat să cobor la o altitudine mai normală să pot să vă relatez ce a însemnat pentru mine expediția în Ararat. Pregătirea fizică e necesară, dar nu e suficientă. Am lucrat cu mentalul mai mult de 6 luni. Știam exact ce mă așteaptă, dar nu știam cum o să mă simt.

Dormitul la cort, accesul spre deloc la cele necesare pentru o igienă corespunzătoare, lipsa de oxigen, m-au făcut să înțeleg că mă pot adapta astfel încât să mă pot simți bine eu cu mine.

Noaptea vârfului a fost cea mai grea. Nu am dormit deloc, iar la ora 12.00 ne-am adunat pentru a lua o gustare și a porni spre vârf.

Ghizii ne-au anunțat că nu o să plecăm la ora stabilită pentru că ne aflăm în nori și vizibilitatea e foarte scăzută, iar riscul de a ne rătăci este foarte mare. Ca printr-o minune, norii s-au ridicat și am pornit cu o întârziere destul de mică”, explică aceasta.

Mihaela Moruțan spune că a plecat încrezătoare. Și-a calculat fiecare pas, fiecare respirație, nu a vorbit aproape deloc, s-a hidratat și a fost foarte concentrată la mișcările ghidului.

„Cu toate acestea, pe la 5000 m simțeam că lipsa oxigenului își spune cuvântul (îmi dezactivasem pulsoximetru de la ceas tocmai să nu mă afecteze dacă observ saturația scăzută, conta doar cum mă simt eu).

Vârful era în fața mea, 137 m diferență de nivel, dar mi se părea atât de departe.
Echipa a fost cea care a contat cel mai mult. Ne-am încurajat unul pe altul și am reușit.

Nu am stat foarte mult pe vârf, mă luase și frigul și știam că mă așteaptă o coborâre la fel de dificilă. Am coborât până la 4200 m, am strâns bagajele, le-am pregătit pentru a le transporta catârii și am coborât până la 3200 m. Am înnoptat la 3200 m și dimineață am început coborârea până la 2000 m„, mai precizează directorul MCSS din cadrul SCJU Bistrița.

Mihaela Moruțan mărturisește că încurajările familiei și ale prietenilor au contat enorm pentru ea.

„Ce am învățat eu din această experiență. Mi-am depășit limitele, m-am descurcat cu puțin, am văzut ce înseamnă să ai un echipament bun, alimentația contează dar nu e cea mai importantă, important e să te hidratezi și bineînțeles, cel mai mult contează suportul echipei.

Nimic nu e imposibil, important e să-ți dorești„, a concluzionat aceasta.

Ararat este un munte vulcanic situat în estul Anatoliei, pe Platoul Armeniei, în apropierea granițelor Turciei cu Armenia, Iran și enclava Nahicevan din Azerbaidjan.

Primele tentative de a ajunge pe vârful muntelui Ararat au fost înregistrate încă în Evul Mediu, dar Friedrich Parrot, Haceatur Abovian și alți patru au fost cei care au reușit prima ascensiune, în 1829, potrivit wikipedia.org.