Flashuri subțiri de lumină ațintite asupra unor schelete zâmbitoare, dar și un impresionant uscător de păr cu picior – cum doar în saloanele de tuns dinainte de 89 se găseau… Întuneric beznă și un umor negru sănătos cât cuprinde… Așa au fost întâmpinați vizitatorii care au trecut pe la Palatul Culturii din Bistrița, în ultima zi de festival Poezia e la Bistrița.
Festivalul Poezia e la Bistrița s-a încheiat duminică seară cu o memorabilă expoziție de grafică / obiect / poezie semnată de artistul Ion Barbu & poeta Livia Ștefan.
Ultimul episod al festivalului – un concert de excepție, susținut de pianistul Luca Toncian alături de Noua Orchestră Transilvană, dirijată de Romeo Rîmbu.
„M-am simțit foarte bine. Ca să respectăm tonul expoziției – m-am simțit ca în lumea de dincolo. Îmi imaginez lumea de dincolo ca pe o lume foarte veselă. Drept dovadă sunt exponatele de aici. Pare macabră la prima ochire, ea este plină de umor.
Este un îndemn, zic eu, pentru publicul privitor. Hai să privim și altfel trecerea Dincolo. Suntem sortiți să trecem Dincolo. Niciunul nu va scăpa. Putem măcar să ne imaginăm ce ne așteaptă. Eu ofer cu această expoziție o soluție. Cred că are șanse să fie soluția cea corectă… Fix de ziua mea…!”, a povestit Ion Barbu pentru Bistrițeanul.ro.
„Sunt un cititor avid de poezie. Și citind poezie, am descoperit-o și pe Livia Ștefan. Un volum de-al ei, Thanato Hotel, pulicat de Casa de Editură Max Blecher, m-a făcut să-i caut prietenia, pentru proiectul ăsta. În foarte multe locuri, umorul meu negru se întâlnește cu poezia ei. Am luat legătura cu ea, am cooptat-o în acest proiect.
Sunt foarte bucuros că tocmai aici la Bistrița s-a putut produce și ea, dar și eu. Spre binele tuturor. Inclusiv al celor care vor vizita expoziția”, a subliniat artistul Ion Barbu.
Artistul ne-a explicat că una dintre instalații – cea cu scheletul și uscătorul de păr comunistoid – își are originea în Bistrița. „Am cumpărat acest uscător de păr chiar de la Târgul de purici din Bistrița! Așa se leagă toate…”
Expoziția este o continuare a unor proiecte mai vechi semnate de Ion Barbu.
Totul a pornit de la Edgar Lee Masters – poet și avocat american, cunoscut în special pentru antologia sa poetică Antologia Spoon River (Spoon River Anthology). Acesta a revoluționat poezia epocii sale, propunând un stil antiromantic și antiliric, bazat pe epitafuri. Antologia cuprinde 245 de poeme: epitafuri poetice reprezentâd o dare de seamă, la final de mandat terestru, a locuitorilor din fictivul orășel Spoon River. Un inventar deconspirat de secrete, frustrări, speranțe neîmplinite, adevăruri ascunse, idealuri frânte… Toate făcând din viață o meserie care trebuie achitată – după cum este prezentat volumul aici.
Artistul Ion Barbu ne oferă o replică românească la celebrul volum american apărut în 1915 și tradus pentru prima oară în română în 1968.
În antologia lui Ion Barbu puteți citi ultima poezie ori primul epitaf aparținând unor scriitori români predispuși la clasicizare. Ion Barbu i-a convins pe cei distinși cu Ordinul Spoon-Riveristilor ca există viață literară și după moarte.
În expoziția amenajată în subsolul Palatului Culturii avem parte de câteva epitafuri ale poeților români decupate din antologie și transpuse, admirabil, pe pereții galeriei.
„Nu știu dacă expoziția va ajunge și în alte părți. Deocamdată rămâne la Bistrița. Se va putea vizita în următoarea lună. Îi așteptăm pe vizitatori cu lanternele la intrare.
Îmi place să fac lucruri care nu s-au mai făcut. Era o vorbă a lui Ioan D. Sîrbu: Eu nu vreau să scriu despre ce nu s-a mai scris, vreau să scriu cum nu s-a mai scris…
De mâine, foarte posibil ca eu să mă apuc de un nou proiect…”, ne-a mai mărturisit Ion Barbu.
