Atmosferă de sărbătoare, duminică, în Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” de pe Odobescu: Ioan Pintea, directorul Bibliotecii „G Coșbuc” din Bistrița și preot slujitor aici, și-a lansat volumul „Proximități și mărturisiri. Jurnal”.
Alături de autor, s-a aflat preotul prof. dr. Ioan Chirilă, directorul Bibliotecii Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca.
Moderator a fost preotul Ștefan Borodi. Atmosfera a fost admirabil completată de colindele interpretate de corul Axion.
„Pintea este un discipol al lui Steinhardt, întâi pentru că îl citează mereu, îl analizează, îl examinează. Amintirile sunt frumoase și folositoare, comentariile sunt inteligente și pătrunzătoare. Pintea este evident un cititor vorace, cunoaște nu numai literatura română, dar și pe cea franceză, rusă și germană. Mereu găsește puncte de referință, citate, imagini, din romancieri, din poeți, din eseiști, din autori mai vechi sau mai noi.
Aici vine și partea cea mai interesantă a volumului. Această mulțime de erudiție nu-l împiedică defel pe autorul nostru să rămână un neobosit cititor al Bibliei și al Părinților Bisericii. Știe să citeze cu abilitate lucrurile cele mai neașteptate, să găsească puncte pline de vioiciune, de miez. Știe să interpreteze”, afirma eseistul și criticul literar Virgil Nemoianu.
„Din mulțimea preocupărilor și dăruirilor sale, nu se putea ca Ioan Pintea să nu scrie jurnal.
Lecturi înfrigurate, fărâme de trăiri estetico-religioase, revelații sau domesticități «argheziene». Întâlniri, întrebări, evocări ale copilăriei sau ale tinereții optzeciste. Note de drum în țară și prin Europa, literatură, morală, credință. Tot ce se petrece în sine și în preajma lui se încarcă de sens, de-vine semn existențial, amestec de livresc și trăire efervescentă.
O puzderie de nume, date, titluri, figuri și întâmplări prin care – spiritual receptat – diurnul cel mai banal se înalță ca nouă dimensiune a ființei. De-am avea măcar douăzeci, dacă nu o sută, de astfel de preoți (așa cum dorea Noica tinerii «mâncători de foc» prin care să facem cultură de performanță), cu totul altfel ar arăta dialogul intelectualilor laici cu Biserica Ortodoxă”, remarca criticul Dan C. Mihăilescu.
Ioan Pintea s-a născut în 1961 în Runcu Salvei și a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca.
Este preot paroh la biserica Sfinții Trei Ierarhi din Bistrița și director al Bibliotecii „George Coșbuc”, Bistrița-Năsăud.
A editat, a prefațat și a îngrijit o parte din opera lui N. Steinhardt:
- Dăruind vei dobândi (1994; reeditată de mai multe ori, în 2006 cu titlul Cuvinte de credință); Călătoria unui fiu risipitor (1995); Ispita lecturii (2000); Eu însumi și alți câțiva (2001); Eseu romanțat asupra neizbânzii (2003).
În 2023 a reeditat (împreună cu George Ardeleanu) Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche, ediția din 1945, îngrijită de N. Steinhardt, G. Tomaziu și Dinu Albulescu.
Poezie: Frigul și Frica (1992); Mormântul gol (1999); Grădina lui Ion (2000); Casa teslarului (2009); 50. Poeme alese (2011); Melci aborigeni (2013); Față către față (2019); Cele mai frumoase poezii (2021); O sută și una de poezii / O așa mare iubire (2022)
Eseuri, jurnale, convorbiri:
- Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu N. Steinhardt (1993, 2006; Polirom, 2009, cu titlul Primejdia mărturisirii. Convorbirile de la Rohia);
- Însoțiri în Turnul Babel (1995); Bucuria întrebării. Părintele Stăniloae în dialog cu Ioan Pintea (2002);
- Admirații ortodoxe (2003);
- Jurnal discontinuu cu N. Steinhardt (2007).
Este autorul Slujbei de canonizare a Cuviosului Pahomie de la Gledin (2006) și al Slujbei de canonizare a Sfinților Martiri Năsăudeni (2007). Poezia lui a fost tradusă în franceză, engleză, italiană, greacă, chineză, germană, maghiară.
