Pe o ploaie mocănească și rece, cu un cer plumburiu deasupra, mii de credincioși din Bistrița au umplut azi bisericile, participând la slujbele speciale de Bobotează. Și biserica greco-catolică Buna Vestire de pe strada Gării a fost plină. Aici se săvârșește Sfânta Liturghie și dimineața, dar și după-amiaza, de la ora 17.00. În biserici se sfințește apa – numită Agheasma Mare, care se împarte credincioșilor, la sfârșitul slujbei.
Sărbătoare mare, azi, pentru creștinii ortodocși și catolici de pretutindeni. Este Boboteaza, Botezul Domnului, ziua în care se recreează – în slujbele religioase din biserici – ritualul prin care Sfântul Ioan l-a botezat pe Iisus Hristos în apele Iordanului. L-a descoperit oamenilor, spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu cel care ridică păcatele lumii!”.
„Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: «Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit»”, se povestește în Evanghelia după Matei.
Preotul protopop Marius Pintican s-a referit la apa sfințită la slujba specială de Bobotează. „Agheasma mare ne face contemporani cu botezul Domnului”, a spus preotul protopop, amintindu-le credincioșilor de puterile vindecătoare ale apei sfințite. Acesta a conturat și o paralelă între apa vie din basmele românești și ageasma mare. A mulțumit, totodată, bistrițenilor care i-au primit cu atâta căldură pe preoții care au mers să sfințească în ultimele zile casele credincioșilor.
Se spune că ea reprezintă „izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească…” Și biserica greco-catolică Buna Vestire din Bistrița a fost plină azi dimineață.
Pe vremuri, Boboteaza era celebrată împreună cu Crăciunul… Tradiții de Bobotează, în satele din Bistrița-Năsăud
Boboteaza este amintită încă din secolul al II-lea, la Sfântul Clement Alexandrinul. Pe atunci era sărbătorită, în primele secole, împreună cu Naşterea Domnului, pe 6 ianuarie.
Începând cu secolul al IV-lea, cele două sărbători au fost despărţite. 25 decembrie a rămas data stabilită pentru prăznuirea Naşterii Domnului, iar 6 ianuarie pentru Botezul Domnului.
Botezul Mântuitorului reprezintă momentul redeschiderii izvoarelor harului. Acceptând să se cufunde în Iordan, Hristos l-a îngropat pe vechiul Adam şi a început astfel zidirea unui om nou. Apele Iordanului au fost ele însele purificate, Hristos curăţind prin cufundarea Sa creaţia întinată de căderea omului în păcat şi înlăturând puterea satanei.
Ritualul Botezului creştin repetă aceste momente care semnifică trecerea dintr-o etapă existenţială în alta. El se deschide cu lepădările, menite să alunge puterea satanei, şi se încheie cu primirea darului Sfântului Duh..
Pe vremuri, preoții obișnuiau să meargă, însoțiți de credincioși, la cel mai apropiat râu, în ciuda temperaturilor ridicate. În apele învolburate se arunca sfânta cruce, după care săreau feciorii. Cel care prindea crucea, avea parte de noroc tot anul. Acest obicei, însă, nu se mai păstrează decât în câteva sate de pe Valea Bârgăului.
Bătrânii satelor sunt convinşi că de Bobotează se deschid cerurile.
Se crede că atunci când preotul aruncă în apă crucea, sfințind apele, toți dracii ies şi fug pe câmp. Însă ei nu pot fi văzuţi, decât de lupi.
Dacă în ziua de Bobotează pomii sunt îmbrăcaţi în promoroacă, va fi belşug şi sănătate.
Dacă bate crivăţul – anul va fi rodnic, iar dacă încă mai există țurțuri de gheață la streşini – primăvara va fi timpurie.
Dacă este brumă în ajunul Bobotezei, atunci anul va aduce poame multe. Dacă picură din streașina casei în ziua de ajun, se spune că va fi o vară ploioasă.
În schimb, „dacă în ziua de Bobotează vremea e frumoasă, anul va fi bogat în pâine şi peşte”, mai spune tradiția.
De Bobotează nu avem voie să ne certăm cu nimeni şi nici să dăm lucruri cu împrumut. La țară oamenii nu îndrăzneau să dea cu împrumut nici măcar jăratec sau cărbuni din sobă de Bobotează.
„Astăzi, ne-am izbăvit de plânsul cel vechi…”
„Astăzi, harul Sfântului Duh, în chip de porumbel, peste ape se pogoară… Astăzi, Soarele cel neapus a răsărit, iar lumea cu lumina Domnului se luminează. Astăzi, Proorocul şi Înaintemergătorul se apropie de Stăpânul, şi cu frică stă înaintea Lui văzând pogorârea lui Dumnezeu la noi. Astăzi, apele Iordanului se prefac în vindecări, cu venirea Domnului.
Astăzi, păcatele oamenilor se curăţesc în apele Iordanului. Astăzi, raiul s-a deschis oamenilor şi Soarele dreptăţii ne luminează nouă. Astăzi, ne-am izbăvit de plânsul cel vechi…
Astăzi, ne-am izbăvit de întuneric şi cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu ne-am luminat. Astăzi, întunericul lumii se risipeşte cu arătarea Dumnezeului nostru. Astăzi, toată făptura se luminează de sus ca o făclie. Astăzi, înşelăciunea se surpă şi cale de mântuire ne lucrează nouă venirea Stăpânului.
Astăzi, cele de sus cu cele de jos împreună prăznuiesc, şi cele de jos cu cele de sus împreună vorbesc. Astăzi, obştea cea sfinţită şi mult vestită a ortodocşilor se bucură. Astăzi,
Stăpânul merge la Botez, ca să ridice firea omenească la înălţime.
Astăzi, Cel neplecat Se pleacă robului Său, ca să ne elibereze pe noi din robie…”, se rostește în slujba de Bobotează…
