BISTRIȚA la pas – Statuile orașului: Astăzi, „Muza poeziei”, sculptată în 1972 de Anton Tănasă

Trecem zilnic pe lângă statuile din Bistrița, fără să știm prea multe detalii despre ce reprezintă sau cine le-a realizat. Deloc întâmplător, astăzi vă propunem să admirăm pentru câteva minute sculptura din Piața Morii – amplasată chiar la intrarea pe str. Vasile Alecsandri. A fost realizată în 1972 și îi aparține sculptorului Anton Tănasă.

Muza poeziei se intitulează sculptura în piatră, realizată în 1972, de sculptorul Anton Tănasă. Este amplasată în Piața Morii, la intrarea pe str. Vasile Alecsandri.

Din păcate, puțini își mai amintesc azi de sculptorul Anton Tănasă. Iar cei care și-ar dori să afle mai mult, ar găsi puține informații pe net.

Anton Tănasă fost unul dintre artiștii vizuali importanți ai Bistriței în perioada comunistă. A făcut parte din „generația de aur” care a pus bazele vieții artistice moderne în oraș.

BISTRIȚA la pas – Statuile orașului: Ce reprezintă sculptura din fața Sălii Polivalente și cine a realizat-o

Din volumul Bistrița – Armonie și contrast, publicat de Primăria Bistrița în 2022, aflăm că sculptorul Anton Tănasă a făcut parte din nucleul de artiști care a revitalizat viața orașului, în anii ’70.

A fost unul dintre membrii fondatori ai Cenaclului de Creație de la Bistrița. Numele său apare legat de primele ediții ale taberelor de sculptură din Sângeorz-Băi.

În anii 70-80 era angajat la Casa de Cultură. Obișnuia să sculpteze în fiecare zi, în curtea interioară a instituției, sub privirile curioase / admirative ale lui Saporo – o altă legendă urbană a Bistriței. Tot Anton Tănasă reușise să coaguleze în jurul său un grup de tineri aspiranți într-ale artelor. Printre care, îi amintim doar pe Tiriluc, Murivale, Arpad Racz…

Pe atunci, artiștii orașului își expuneau creațiile în galeria din Piața Mică (acum Corso Cafe). Erau vremuri crunte, când arta nu avea prea multe șanse de exprimare. Când autoritățile locale de atunci împărțeau sala de expoziție în două. Jumătate din sală cuprindea lucrări de artă ale tinerilor artiști din oraș. Jumătate din sală – ironic sau nu – cuprindea expoziții de păsări mici, porumbei și găini.

Grupul artiştilor care a pus bazele Cenaclului de Creație (devenit ulterior filială a Uniunii Artiștilor Plastici Bistrița – Cluj – Zalău) au făcut parte Anton Tănasă, Grigore Bradea, Octavian Stoia, Miron Duca, Vasile Tolan și Oliv Mircea. Ulterior li s-au adăugat artiștii Mircea Mocanu, Adina Mocanu, Aurel Marian, Mariana Moldovan, Vioara Popescu, iar în anii ’90 –  Doru Brățan, Macedon Retegan, Marcel Lupșe și lonel Tănase.

Alături de artiști, la întâlnirile cenaclului de creație participau și alți iubitori ai artelor, scriitori, medici, avocați sau critici. Câteva figuri emblematice de atunci:  Rodica Adriana Barna, Virgil Rațiu, Corneliu Gaiu…

„Acest mănunchi de oameni iubitori ai artelor și-au legat sufletul de viața cetății și au regăsit în arta plastică vocaţia universalismului sau cel puţin a filonului naţional, fără să se limiteze la o creație locală ori regional…

Arta tinerilor artişti bistrițeni a fost o artă alternativă la curentul artei oficiale. Nu îi catalogăm ca dizidenți în sensul clasic al termenului, dar prin elanul lor tineresc au conturat un pol artistic interesat de dezvoltarea sinceră a creației plastice. Artiştii s-au dovedit din perspectiva timpului o lumină binefăcătoare într-o societate aflată, în mod repetat, în beznă…”, se mai arată în volumul Bistrița – Armonie și contrast.

Legendele urbane care au circulat prin Bistrița, în anii 80 consemnează (neoficial, evident) destinul dramatic al sculptorului Anton Tănasă – absolvent a două facultăți de sculptură…

După un chef la Casa de Cultură, cu povești și mahmureli care s-au terminat în zori, Securitatea a primit un „pont”. Unul dintre „colegi” a anunțat că sculptorul Anton Tănase și-a pierdut carnetul de partid. Era o faptă inadmisibilă în acei ani. Iar artisul care nu a reușit să-și găsească documentul (similar ca importanță cu o carte de identitate de azi) și să demonstreze celor de la Securitate că nu l-a pierdut – a fost dat afară de la Casa de Cultură.

A fost obligat să accepte o slujbă de muncitor necalificat la fostul CPL.

Legendele mai vorbesc că ulterior, a ieșit la iveală și adevărul. Carnetul de partid fusese furat chiar de unul dintre „prietenii” sculptorului Anton Tănasă, directorul de atunci al Casei de Cultură. Însuși Nicolae Gălățan care, după anii 90, a condus ani de zile și Direcția pentru Cultură a județului. (Actualul Centru Județean pentru Cultură). Dovezi, evident, nu există, astfel încât informația nu poate fi tratată decât ca o bârfă. Iar despre morți, numai de bine, desigur…

Tot legendele povestesc că – scârbit și dezamăgit cumplit de întreaga poveste – sculptorul Anton Tănasă a rupt toate legăturile cu lumea artistică din Bistrița. S-a retras la casa părintească din Petriș și a încetat să mai sculpteze. Pentru o vreme, a fost profesor suplinitor la școala din sat.

Tot Anton Tănasă este autorul sculpturii din fața Policlinicii – intutlată Pasăre. Dar despre această sculptură – într-un episod viitor…