Plouă de câteva ore la Bistrița – mocănește și îndesat, morocănos și posac, iar cerul plumburiu de toamnă care atârnă peste noi ud până la oase nu face decât să ne confirme implacabila bănuială că a venit toamna – acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac, sau mai bine…
Plouă insistent și apatic, la Bistrița – de pe la 5 dimineața, spun bătrânii care s-au trezit cu noaptea-n cap – iar cerul plumburiu de toamnă care atârnă peste noi ud până-n plăsele ne amintește de o străveche zicală care spunea că pe o asemenea vreme nimic altceva nu se poate face decât să stai în casă, să numeri bani sau să faci copii.
Sau viceversa: să numeri copii și să faci bani.
Sau dimpotrivă: să constați cu surprindere că într-adevăr a venit toamna: nu ai nici bani de făcut, nici copii de numărat…
Dar, slavă Domnului, ne aflăm încă în an centenar, mândri că suntem români și mai ales bistrițeni. Așa că decretăm cu nedisimulată mândrie că nicăieri nu plouă mai frumos, mai îndesat, mai dramatic sau mai deprimant decât la Bistrița…!
[arve url=”https://youtu.be/A21p2ou8jxI” /]
