Un experiment amuzant, pus la cale de un profesor de serviciu: „…am fost „profesor de serviciu”. A fost acea zi în care ar fi trebuit să fiu o acritură și să cert elevii. Ziua în care, de regulă, am senzația că sunt invizibilă. Elevii intră în școală, de cele mai multe ori trădând un soi de apatie, trec pe lângă mine și îmi dau IGNORE…”
Un experiment amuzant, pus la cale de profesoara Monica Halaszi, de la Colegiul „Liviu Rebreanu” din Bistrița a scos la iveală câteva detalii emoționante referitoare la un gest simplu, la îndemâna oricui, care ar putea să schimbe complet dispoziția și chiar ziua copiilor (dar și a profesorilor). Un gest capabil să deturneze plictiseala sau apatia și coloreze definitiv atmosfera din jur:
„Cei cărora le predau, cei cu care am interacționat în vreun fel și câțiva care simt că e firesc să salute, îmi spun „Bună dimineața”. Mulți însă nu mă văd.
Așa că am decis să aplic metoda BOMBOANA. Am cumpărat destul de multe bomboane, cred că vreo sută, le-am pus frumos într-o cutie, și azi dimineață am așteptat intrarea în școală a primilor elevi. Cei dintâi care m-au salutat au primit câte o bomboană. Următorii la fel… Și următorii…
Sigur, nu au salutat toți, dar a fost interesant de urmărit reacțiile. Ale celor care primeau, ale celor care nu primeau, ale celor care, auzindu-se strigați de un prof, priveau cu spaimă („…dar nu am făcut nimic…”). Apoi chipul li se lumina…
Am primit mulțumiri. Și zâmbete. Chiar și o îmbrățișare. Tristețea mea este că am rămas cu bomboane, de unde mă temeam că vai, nu îmi vor ajunge. Dar cine știe, poate data viitoare… Abia aștept să fiu din nou „profesor de serviciu”.
Concluzia zilei? Elevii au nevoie de bomboane.
(Cred că vor să simtă că îți pasă de ei. Nu?)”
