Alice Munro, Dragostea unei femei cumsecade
Culegerea de povestiri, Dragostea unei femei cumsecade, oferă un tablou fascinant și divers al formelor și capriciilor pe care iubirea le îmbracă și care generează tensiuni, minciuni, duplicități în medii sociale caracterizate de bunăcuviință, decență, valori tradiționale. Fiecare dintre cele opt povestiri constituie o piesă dintr-un puzzle al iubirii care „naște monștri”. Este o lume a năzuințelor și dorințelor dezgropate, regăsite, după ani de corectitudine și supunere față de normele sociale.
Laurell K. Hamilton, Sărutul din umbră
Dacă intenționați să citiți romanul, pregătiți-vă să înțelegeți de la început că personajele cu care veți face cunoștință nu sunt ființe umane, oricât de mult ar semăna cu acestea. Însă ele rămân ființe supranaturale, având altă mentalitate, alte ritualuri străvechi păstrate în ciuda miilor de ani scurse de la începuturile rasei lor și cu totul alte obiceiuri. Atitudinea lor vis-a-vis de sex este diferită, iar dacă încercați să priviți protagoniștii ca pe niște oameni obișnuiți, ați putea să fiți destul de șocați de majoritatea interacțiunilor dintre ei.
Tatiana de Rosnay, Se numea Sarah
„Se numea Sarah” este o carte uşor de parcurs, dar greu de citit. De mult timp nu mi-a mai lăsat o carte aşa sentimente contradictorii. Iniţial, am fost revoltat de utilizarea unui copil ca personal principal în timpul raziei. Totuşi, ce e mai periculos? Şantajul emoţional sau pericolul uitării acestor evenimente, a suferinţelor îndurate de acele persoane doar pentru că au avut altă religie? Razia de la Vel’ d’Hiv a fost responsabilă de mai bine de un sfert din totalul de 42000 de evrei deportaţi din Franţa la Auswchitz. Puţin peste 800 s-au întors acasă la sfârşitul războiului. Brusc, realitatea a părut mult mai dură decât ceea ce era descris în carte. Înainte de a fi orice altceva, minorii arestaţi erau doar nişte copii.
Zorin Diaconescu
