În plină vacanță, elevii Liceului Tudor Jarda din clasele V-VIII vor participa săptămâna viitoare la Olimpiada Națională de Interpretare care se desfășoară la Târgu Mureș. „Este foarte greu și doar să ajungi pe lista finaliștilor. Pur și simplu ne bucurăm că putem să fim printre cei mai buni. Mai mult decât rezultatul final, contează experiența frumoasă care ți se oferă când ești printre elite…”
Dacă unii dintre elevi se bucură deja de vacanță, trei elevi din clasele V-VIII de la Liceul de Muzică Tudor Jarda încă se pregătesc intens. S-au calificat la Olimpiada Națională de Interpretare unde vor ajunge miercuri și joi, săptămâna viitoare.
Este vorba de Alesia Bătinaș (pian, clasa a VIII-a prof. coordonator Helga-Melinda Deac), Ruth Hădărău (cls. a VI-a, chitară) și Victor Bojor (clasa a VIII-a, chitară), coordonați de prof. Valentin Pop.
„Este foarte greu de ajuns aici. Pentru că elevii care participă trebuie să treacă și de o fază zonală – în care concurează cu elevi ai unor licee de muzică de top din tot centrul Transilvaniei.
Concurăm practic cu cei mai buni elevi de la liceele din Brașov, Sibiu, Mureș plus județele din secuime. De aceea, la noi la gimnaziu, este o mare performanță să ajungi în etapa națională. În etapa zonală elevii trebuie să obțină punctajul maxim de 100 de puncte și să treacă mai departe. Este o mare bătălie. La pian, de pildă, au fost 34 de elevi dintre care s-au calificat doar 4 sau 5 elevi.
Concurența este foarte mare la pian. Este foarte greu și numai să ajungi pe lista finaliștilor. Dar încercăm să punem Bistrița pe hartă și la nivel instrumental. Deși suntem un oraș mai mic, cu un liceu de muzică mai mic. Încercăm să ne facem loc și să participăm cât de bine putem.
Pur și simplu ne bucurăm că putem să fim printre cei mai buni. E important pentru copii să traverseze un asemenea mediu competițional. De aceea și motivația și disciplina își au rostul.
Rezultatul contează mai puțin. Mai mult decât rezultatul final, contează experiența frumoasă care ți se oferă când ești printre elite”, a explicat pentru Bistrițeanul.ro profesoara de pian Helga-Melinda Deac.
Pregătirea elevilor este zilnică și implică multe ore de studiu. În primul rând este vorba de un studiu meticulos, pe fragmente și pasaje din partitură, pe viteze și tempo-uri diferite. Aceasta este fundația, explică profesoara.
Ca instrumentist, trebuie să te menții în formă, să-ți repeți iar și iar repertoriul – pentru a-l menține la un nivel cât mai înalt tehnic, interpretativ și stilistic.
Apoi este și pregătirea pentru scenă: o altă dimensiune foarte importantă. Trebuie să cânți repertoriul de la început la sfârșit, în fața publicului, de mai multe ori. Trebuie să știi care îți sunt punctele vulnerabile și să revii în „laboratorul” tău pianistic și să le rezolvi.
Trebuie să știi cum să transmiți mesajul muzical către public.
„Facem înregistrări și audiții. Repertoriul trebuie perfecționat mereu. Și trebuie să ai răbdare mereu. Am citit asta pe undeva și se aplică și la sportivi, și la muzicieni: Dacă nu ai suficientă pasiune și nu îți place enorm ceea ce faci – nu vei supraviețui muncii uriașe pe care trebuie s-o depui.
Aici este cheia – în toată această pregătire trebuie să găsim și o parte care să ne entuziasmeze, să ne bucure… Să aflăm ce mai putem descoperi nou după atâta rutină. Ce se mai poate îmbunătăți sau rezolva…”, afirmă profesoara.
„Fail big, fail better, fail forward…”
Presiunea rezultatului ar trebui menținută departe, consideră prof. Helga Melinda Deac. „Să ne bazăm mai mult pe bucuria de a fi aici și pe explorare…
Emoțiile sunt foarte greu de gestionat pe scenă. Muncești foarte mulți ani, zi de zi, însă totul depinde de un singur moment. De stare de grație de pe scenă. De cât de bine te poți aduna și concentra la ceea ce ai de interpretat.
Facem tot felul de antrenamente mentale. Încercăm să ne imaginăm că suntem deja pe scenă – că publicul ne urmărește urcând pe scenă și cântând. Încercăm să lucrăm și în zona aceea de frică de a nu greși.
Îi încurajez mereu pe elevii mei să nu le fie frică de greșeală. Orice se întâmplă pe scenă, inclusiv o greșeală, este în regulă. Important este să învețe ceva din greșeala aceea. Încercăm să ne eliberăm de presiunea aceea, pentru că ea te inhibă. Ajungi să greșești tocmai pentru că ți-e frică să nu greșești. Facem și exerciții din astea – să spunem că ai greșit pe scenă. Cum repari totul, ce ai de făcut în această situație? Când știu asemenea detalii – elevii devin mult mai liberi pe scenă.
Ne impunem din start că suntem împăcați cu orice fel de rezultat, orice fel de greșeală și atunci prindem mai mult curaj…”, a mai povestit prof. Helga Melinda Deac.
Și etapa zonală, desfășurată la Sibiu, a fost o experiență aparte, dincolo de scenă. „Este o bucurie să ajungem într-un oraș nou, să vizităm, atâta cât apucăm.
A fost extraordinar din punct de vedere al echipei. Fetele s-au susținut admirabil între ele. La olimpiada zonală de la Sibiu ne-am sincronizat și cu chitariștii. Am avut concurs în aceeași zi. Înaintea noastră fuseseră violoniștii și suflatorii. Am fost o delegație mai mare din partea Bistriței, așa că ne întâlneam cu toții și povesteam între noi diferite detalii din concurs. Ne susțineam unii pe alții, împărtășeam impresii.
Fetele de la pian s-au bucurat să îi revadă pe ceilalți concurenți pe care îi cunoșteau deja din alte concursuri. Am povestit și cu profesorii din zonă pe care îi știm. A fost o reîntâlnire emoționantă – dincolo de competiția care este oricum foarte subiectivă… Este întotdeauna sub semnul întrebării. Nu știi niciodată la ce să te aștepți. Faci tot ce poți mai bun, dar rezultatul nu este întotdeauna relevant.
De aceea ar fi mai sănătos să nu ne concentrăm pe rezultat. Dacă te concentrzi pe asta și i se întâmplă copilului o nedreptate – e foarte greu să-l repui pe picioare din dezamăgirea aceea.
Așa că mergem din start cu ideea că orice premiu este un bonus. Important este să cânte un pic mai frumos și mai bine decât data trecută. Să coboare de pe scenă și să-mi spună „am dat tot, n-a mai rămas nimic de oferit din mine”…
A fost bucuria aceea de a face parte dintr-o echipă puternică, de a-ți susține colegii, a fost bucuria de a cânta și a te simți bine pe scenă…
Miruna îmi povestea după ce a cântat că nu s-a simțit așa de bine pe scenă în viața ei, pentru că își descoperise acolo zona de flow… La Raluca, fetița din clasa a VI-a, mi-au dat lacrimile pur și simplu ascultând-o, pentru că a mers totul atât de bine! Mai făcusem mici concerte acasă, la Liceul Tudor Jarda, cu clasa de pianiști. Dar când îi vezi în concurs cum reușesc să dizolve fisurile din trecut – e o mare bucurie. Iar Alesia, deși e în clasa a VIII-a, a reușit cea mai bună performanță la olimpiadă de până acum. Nivelul ei crește constant. Sunt foarte mândră de toate trei și de toți elevii mei”, ne-a mai povestit prof. Helga-Melinda Deac.
