An de an, în data de 24 februarie, de Dragobete, o zi încărcată de tradiții și obiceiuri, românii celebrează iubirea. În unele părți ale țării, băieții mergeau în pădure să culeagă primele flori de primăvară, pe care, apoi, le ofereau fetei de care le plăcea. De asemenea, fetele tinere necăsătorite strângeau zăpada rămasă pe alocuri, cunoscută drept “zăpada zânelor”.

„Potrivit credinței populare, începând cu această zi, oamenii și păsările își caută perechea. Se spune că fetele și femeile care nu erau sărutate, rămâneau singure tot anul. Misiunea lui Dragobete (fiul Babei Dochii) era aceea de a le găsi și săruta, chiar și pe cele urâte”, explică cei de la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud.

Tot de Dragobete, bătrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar și păsărilor. Ei credeau că în această zi păsările își aleg perechea pe viață și se urnesc în construirea cuiburilor.

Tot în această zi se încheiau multe logodne.

„Fetele tinere necăsătorite mergeau să strângă, de Dragobete, zăpada rămasă pe alocuri, zăpada cunoscută drept “zăpada zânelor”. Apa rezultată prin topire era considerată ca având proprietăți magice în iubire și în descântecele de iubire, dar și în ritualurile de înfrumusețare.

Se credea că această zăpadă s-a născut din surâsul zânelor. Fetele își clăteau chipul cu această apă pentru a deveni la fel de frumoase și atrăgătoare ca și zânele”, a mai precizat sursa citată.

Potrivit credinței populare, nu este voie să plângi în ziua de Dragobete deoarece lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri și supărări în lunile care vor urma.